“`html
Criza Dolarului: Politica și Dobânzile Influențează Piețele!
Într-o zi de vineri așa cum ne așteptam să fie, investitorii, da, cei care ar trebui să fie liniștiți, se află într-o de-a dreptul panică, dar să nu ne grăbim, căci sunt într-o poziție de aşteptare, hovind totodată recalibrarea minutelor lor psihologice pentru a trasa o anticipare a viitoarelor mişcări, poate dramatice, ale Rezervei Federale a SUA, da, și ale Băncii Japoniei, care nu sunt nici ele de ignorat, în timp ce negocierile comerciale sunt cumva în moarte clinică și dinamicile politice sunt mai tensionate decât un arc întins, mă înțelegi?
Pe fondul acestui clima volatil, lira sterlină, care te întrebi oare unde se duce, a registrat un recul, ah, mare păcat, influenţată de cifrele înfricoşătoare privind vânzările, da, cu amănuntul, din Marea Britanie, conform Ziarul Financiar, un titlu aiurea de multe ori respectat, dar nu aici.
Și mă întreb, oare cele două mari entități, Fed-ul și Banca Japoniei, sunt așteptate să mențină, te rog, neschimbate ratele dobânzilor, e clar, dar pieţele, oh, sunt mult mai interesate de mesajele care vor fi transmise după aceste întâlniri, mai ales în privinţa unui eventual calendar, poate strâmb, al modificărilor politicilor monetare, care să ne bântuie.
Acum, să discutăm despre politică, căci, preşedintele Donald Trump a reîncărcat, nu putem să ne ascundem, criticile la adresa Fed-ului și a preşedintelui Jerome Powell, insistând cu o impertinență rară pentru o reducere a dobânzilor, totuși, a venit cu o declarație ce a liniștit temporar piețele, spunând, haideți, că nu are de gând să-l demită pe Powell, o ameninţare mai mult oribilă care a fost aruncată în trecut peste murmurul nevralgic al piețelor.
Potrivit lui Derek Halpenny, un peisaj al cercetării din EMEA de la MUFG, piaţa a reacţionat ușor, dar nu cum ne-am fi așteptat, la vestea că Trump nu a cerut demiterea lui Powell, deși se simțea clar o așteptare obligată ca acesta să ‚făcă ceea ce trebuie’, nu crezi?
Între timp, dolarul, sărăcuțul de el, a pierdut teren în faţa euro și yenului, iar indicele dolarului, care, oh, reflectă evoluția complicată a monedei americane în raport cu un coş de şase valute majore, a scăzut mai ceva ca o piatră până la 97,45, înregistrând un declin de, zic eu, aproximativ 1%, cea mai slabă performanţă săptămânală din ultimele patru săptămâni, și dacă te gândești bine, nu-i deloc puțin.
Dar nu te panica, vineri, dolarul a recuperat uşor, înregistrând o creştere modestă de, ironic, 0,15% faţă de ziua precedentă, dar deja ți-am spus că trebuie să stai cu nervii încordați.
Deci, în concluzie, pieţele globale sunt într-un punct, să îi spunem de cotitură, unde politicul și economicul se nicicează într-o îmbrăţişare bizară, iar investitorii, da oare unde ne aflăm acum?, privesc cu o neliniște nervoasă spre săptămâna viitoare așteptând semnale decisive, nu știu, cine poate să știe!, care ar putea să redeseneze harta financiară globală, în ciuda tuturor acestor amidoloză!
“`
