Dispariția lui Ionuț Geană: Un copil invizibil pentru autorități, dispărut de 3 ani

De 3 ani și jumătate, Ionuț Geană este o fantomă. Un copil de 17 ani, un băiat blând și cuminte, a dispărut în mai 2021 dintr-un sat din Constanța, după ce rudele l-au dat unor fermieri din Tulcea. Până acum, cei implicați nu au fost nici măcar cercetați pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori.

Alin Ionuț Geană este unul din cei 457 de copii dispăruți pe care, în vara asta, Poliția Română îi căuta. Teoretic. Practic, după trei ani și jumătate de investigații asidue, polițiștii n-au reuşit să descopere nici unde e Ionuț şi nici ce s-a întâmplat cu el. Era și imposibil să-l găsească, fiindcă acest copil, care la 17 ani n-avea nici școală, nici părinți și nici măcar un buletin, a fost dintotdeauna invizibil pentru autorităţile statului.

Părăsit de părinți și crescut de bunica văduvă

Casa Vioricăi Geană e așezată după o curbă periculoasă, pe marginea drumului județean ce taie satul Independența din Constanța. Sunt patru pereți din BCA, ridicați pe pământul sterp și neîmprejmuiți de vreun gard, ca și când cineva i-ar fi aruncat acolo, pe geamul unei mașini ce trecea în viteză.

Între pereți, sunt două camere sărace. În prima, lângă patul șchiop ce se sprijină de-o cărămidă, e un televizor cu sonorul ridicat, ce-i ține bătrânei de urât. Viorica Geană, femeia care l-a crescut pe Ionuț, face 75 de ani în noiembrie. A avut opt copii, „doi s-au dus. Un băiat, angajat pe la primărie, a murit în accident de mașină, la 47 de ani, șapte ani face în toamnă. Am mai avut un băiat, acela mă ajuta, că muncea și ne aducea alimente, s-a îmbolnăvit şi a murit și el, la 43 de ani.”

Gheorghe, al treilea băiat al Vioricăi, e tatăl lui Ionuț. El s-a însurat cu o turcoaică, cu care a făcut cinci copii, iar prin 2012, femeia l-a părăsit, „a plecat nici nu mai știu pe unde, pe la Constanța, prin Moldova. Îi plăcea să umble”, spune Viorica. „Cel mai mic dintre copii, Georgică, avea 3 luni şi l-a lăsat în cărucior, în curte.”

Ionuț și frații lui au rămas în grija bunicii care încă se miră că „fac copii, doamnă, și pleacă și-i lasă! Eu am avut opt, n-aveam ce să le dau să mănânce, bărbatul meu era un alcoolic, dar am muncit la IAS, mi-am ţinut copiii și nu i-am dat de lângă mine. Să faci copii și să-i abandonezi, nu mai ești mamă.”

Gheorghe, tatăl, a rămas lângă cei mici încă vreo şapte ani, apoi a plecat și el, „și-a găsit o concubină din Olteni (un sat învecinat – n.r.), o alcoolistă, și ea nu l-a mai lăsat să vină la copii, a întrerupt toată relația cu ei”, spune bunica. Rămasă văduvă, ea i-a crescut singură pe cei mici „numai cu pensia mea, de 12.800.000 de lei, cât am avut, și cu alocația lor. Nu m-am îndurat să-i dau la stat. De la primărie nu mi-a dat nimica, nici n-am cerut. Și, dacă s-a pierdut Ionuț, a venit Protecția Copilului, mi-a făcut plasament la tribunal pentru nepoți și-mi mai dă niște bani.”

Protecția Copilului a aflat că Ionuț există, după ce el dispăruse

Când mama lui l-a părăsit, Ionuț avea 7 ani, doar ce intrase în clasa I. Lunile acelea, în el care s-a chinuit să deseneze bastonașe și litere, au fost singura lui școală. „N-a putut să învețe, că nu l-a dus capul”, explică bunica. „Era cam psihiatric, săracu’. Mai bleg, așa, pe românește. Semăna cu mă’sa, care a avut şi pensie de handicap. N-am fost la medic cu el, că n-am avut posibilitate. Dar vorbea normal şi mă înțelegeam bine cu el,  făcea treabă, mă asculta. Mătura în curte, tăia lemne, îi spuneam «Ionuț, adă apă!», «Aduc, mamaie».”

„Pentru egalitate de șanse, copiii cu dizabilități au dreptul să învețe în orice școală” e doar o reclamă de la tv. În realitate, Ionuț n-a avut parte nici de diagnostic, nici de tratament medical, nici de educație incluzivă. Și nimeni, nici învățătoarea, nici Protecția Copilului, care ar fi trebuit să-i monitoreze pe cei cinci frați abandonați de mamă, nu s-a îngrijorat atunci când băiatul n-a mai venit deloc la școală.

Într-un răspuns furnizat la solicitarea Libertatea, DGASPC Constanța precizează că băiatul „nu a beneficiat de vreo măsură de protecție” și că el „nu se află în evidențele Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța cu certificat de încadrare în grad de handicap.”

DGASPC recunoaște că a aflat de existența acestui copil, „ca urmare a adresei trimise în luna iunie 2021 de către Instituția Avocatul Poporului – Biroul Teritorial Constanța, prin care ne solicitau sprijinul în comunicarea de informații cu privire la aspectele menţionate de cotidianul online Tulcea Noastră, care a publicat articolul «ATENŢIE! Minor dispărut!»”.

Cei de la Protecția Copilului mai spun că au mers atunci acasă la bunica băiatului, apoi au solicitat „autorităților competente sprijin, în vederea identificării minorului”.

Copilul blajin care muncea la vaci, ca să-și cumpere dulciuri

Despre Alin Ionuț Geană, bunica lui povesteşte că „era cuminte și, pe unde lucra el, săracu’, nu punea mâna, puteai să-l omori. Dacă găsea la cineva ceva, dădea înapoi, îi era frică de poliție. Foarte fricos era! Şi de bătaie îi era frică, nu se băga la bătaie. Nu fuma, nu bea nici băutură, nici cafea. Dar îi plăceau dulciurile.”

Și, ca să-și cumpere dulciuri, Ionuț muncea, „se ducea cu un băiat, mulgea la vaci, în sat, câștiga și el un ban, 10 – 20 de lei, că eu nu aveam posibilitate să-i dau. Mai primea bani de la preotul Ştefan, şi eu îl certam, dar părintele îmi zicea «nu-l certa, tanti Viorica, că nu-mi cere, eu vreau să-i dau, că îl văd că e cuminte la biserică». Se ducea zi de zi la biserică, mai venea şi părintele Ştefan acasă, îi aducea pachete.”

Ştefan Leoca, preotul care a slujit în comuna Independența, spune despre Ionuț că „era un copil bun la suflet. Blajin, şi-n vorbă, şi-n felul lui de-a fi. Fizic, părea în putere, ştiu că muncea prin sat, pe la unul, pe la altul. Dar, din punct de vedere psihic, era naiv ca un copil mic. Vorbea puţin stâlcit, nu pronunţa corect toate cuvintele. Venea la biserică şi era foarte receptiv, vorbeam adesea cu el, despre lucruri mărunte, îi spuneam că sunt prietenul lui şi încercam să-i dau încredere în el. Ştiu că mergea și la o biserică penticostală din comună, îl mai ajutau și cei de acolo. Am fost cu toţii foarte uimiţi când am aflat că a dispărut”, îşi aminteşte părintele.

Bunica spune că unchiul Sinan l-a luat şi l-a trimis cioban

Când a dispărut, în mai 2021, Ionuț abia împlinise 17 ani. N-avea telefon mobil şi nici fotografii cu el. Singura lui poză, cea după care îl caută acum şi poliţia, e făcută la o nuntă, nu se ştie exact când. 

Ionuț n-avea nici măcar buletin de identitate, pentru că, spune bunica lui „nu m-au chemat să i-l fac, apoi a venit Covidul… După ce s-a pierdut băiatul m-au chemat, și am zis atunci: «doamnă, e dispărut, n-am cum să-i fac buletinul».”

Trei ani, Ionuț a fost invizibil şi pentru cei de la Evidența Populației. Apoi, într-o luni, pe 17 mai 2021, băiatul s-a făcut nevăzut de tot. În acea zi, bunica lui plecase în comuna Peştera, la înmormântarea unei cumnate. Ionuț era acasă, cu cei trei frații ai lui mai mici: Nicoleta, de 13 ani, Florin, de 9 ani, şi Georgică, de 8 ani. 

„Când am venit înapoi de la înmormântare”, îşi aminteşte Viorica Geană, vecinii mi-au zis: «A plecat Ionuț cioban», «Unde a plecat?», «Nu știu». Un băiat care muncea la vaci i-a povestit unui vecin că a văzut când Sinan, fratele mamei lui Ionuț, care lucra la ferma de la marginea satului, l-a chemat pe Ionuț la el şi pe urmă, zice băiatul, «l-am văzut când pleca cu o maşină roşie, cu unu’ tatuat»”.

Bunica e convinsă că „Sinan a sunat-o pe sor’sa, Anife, şi ea a venit cu maşina. L-au dus la Satu Nou, lângă Medgidia, iar de acolo l-a luat un cumătru de-al ei, şi uite aşa s-a manevrat copilul, l-au dat din mână-n mână, că i-am pierdut urma. Nu știu dacă Sinan a luat bani. Ştiu doar că el l-a trimis cioban, și copilul nu era bun de cioban. Era, săracu’, aşa cum era.., n-aveam bază să-l las cu animalele pe câmp, că nu era capabil. I-am zis şi lu’ Sinan: «Ce cioban l-ai trimis tu, când copilul ăla nu ştia să umble cu vacile, singur?».”

Bătrâna spune că atunci i-a rugat pe cei de la poliție să-l ia „la strânsoare” pe Sinan, ca să spună cui a dat copilul. Ea n-are curajul să-l confrunte singură pe bărbat, căci ferma „e tocmai la marginea satului, unde a fost CAP-ul, sunt câini mari acolo. Unde să mă duc, să îmi mai tragă şi vreuna? Nu e violent, dar poţi să ştii ce are în cap? I-am zis atunci, cu poliţia de faţă: «băi, unde e, că de la tine a plecat? Tu nu ştii cui l-ai dat? Sora ta nu ştie cui l-a dat?» Sora lui umblă cu ţigani şi am fost ameninţată de ea.”

Sinan susţine că Ionuţ a fost dat cu ştirea bunicii 

Ca în mai toate satele din România, pe clădirea comunistă a fostului CAP a pus mâna conducerea locală democratic aleasă, iar în Independeţa de Constanţa, ferma de la marginea localităţii îi aparţine viceprimarului Jan Tică. 

Ajungem acolo la ora când se încarcă laptele muls de la vaci. Sinan, unchiul lui Ionuț, e secondat de fiul viceului care, aflând că ne interesăm de băiatul dispărut, îl ajută pe angajatul lui să dea răspunsurile corecte:

Reporter Libertatea: Cine l-a luat pe Ionuț? Fiul viceprimarului: L-a luat mătuşa de pe vale…Sinan, unchiul lui Ionuţ: Soră’mea l-a luat şi l-a dat la o familie care creştea animale. L-a luat, să aibă grijă de el.

Reporter Libertatea: Şi unde e băiatul acum?Sinan, unchiul lui Ionuţ: E la o familie, la Cernavodă.Fiul viceprimarului: … la Feteşti.

Cei doi ne spun că, după ce băiatul a dispărut, poliţia a venit şi s-a uitat pe înregistrările de pe camerele video de la fermă. Îi întrebăm dacă Ionuț a muncit vreodată aici, pentru cei 10-20 de lei cu care-şi cumpăra dulciurile. „Ce treabă să aibă băiatu’? Nu muncea, ce să muncească? El atunci nu era la vaci, era venit la mătuşa lui”, sare fiul viceului, iar apoi, ca dovadă, îl întreabă pe un tânăr angajat dacă Ionuț a lucrat vreodată pe acolo. Firesc, răspunsul e negativ.

„Băiatul era într-o bujie, bunica l-a dat”, mai spune fiul viceului, iar Sinan îl susţine şi declară că totul s-a întâmplat cu ştirea bătrânei care acum îl acuză pe el. 

Cine, când şi unde a anunţat dispariţia lui Ionuţ la poliţie

În ziua în care s-a întors de la înmormântare şi a văzut că băiatul nu mai e, spune Viorica Geană, „fata mea a sunat imediat la poliţie. Noaptea a venit poliţaiul şi i-am zis «Uite, a dispărut», «Bine». A doua zi, am fost la poliţie, la şeful de post, mi-a zis că l-a dat în urmărire, am rugat şi eu niște rude să-l dea și pe facebook.” 

Conform procedurilor interne ale poliţiei, dispariţia lui Ionuț Geană trebuia tratată ca fiind una „în circumstanţe alarmante”, din cauza întârzierilor în dezvoltarea mentală de care suferea copilul, dar şi pentru că existau date şi indicii că el e victima unei infracţiuni (art.10 din Manualul de bune practici, aprobat prin Dispoziţia Inspectorului General al IGPR nr. 44 din 22.05.2007).

Teoretic, de căutarea copilului dispărut din comuna Independenţa trebuia să se ocupe Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Constanţa. Dar poliţiştii de aici n-au nicio treabă cu acest caz, iar asta pentru că fie bunica nu a sesizat dispariţia, aşa cum spune că a făcut, fie a sesizat-o, dar plângerea nu i-a fost înregistrată. 

Pe Ionuț îl caută poliţiştii din Tulcea care, într-un răspuns furnizat la solicitarea Libertatea, spun că „dispariţia minorului a fost sesizată, la data de 25 mai 2021 de către unchiul acestuia.” Adică, chiar de către Sinan, cel pe care bunica îl acuză că a luat copilul!  

Într-un comunicat remis presei locale după sesizarea dispariţiei lui Ionuț, poliţiştii din Tulcea precizează că „în perioada 17-20 mai 2021, acesta s-ar fi aflat pe raza comunei Slava Rusă, județul Tulcea, unde lucra la o fermă de animale, iar la data de 20 mai a.c., a plecat în direcția localității Ciucurova și până în prezent nu a mai revenit”.

În comunicat de presă, poliţia mai precizează că Ionuț are „1,70 m – înălţime, constituție astenică, ten deschis, părul blond, tuns scurt, și ochi căprui”, iar „la momentul dispariției, purta un tricou negru (simplu), pantaloni din stofă de culoare gri și pantofi sport de culoare gri. (Posibil șapcă de culoare roșie).”

În Slava Rusă, de unde Ionuţ a dispărut după trei zile 

Mergem în satul Slava Rusă din comuna Slava Cercheză, pe urmele copilul dispărut, pentru a afla ce s-a întâmplat cu el. Ne oprim mai întâi la Mănăstirea de călugări Uspenia, aflată la 3 km de sat, în capătul unui drum ce urcă dealul, prin pădure.

Cei din mănăstire se uită la poza băiatului dispărut şi spun că nu l-au văzut, nici pe acolo, nici prin altă parte. Îşi amintesc că a venit şi poliţia, cu ceva vreme în urmă, ca să-l caute pe copil.

De la mănăstire, plecăm spre fermele de animale din sat. Sunt patru, cu totul, iar una dintre ele, cea din sediul fostului CAP, aparţine primarului comunei. Mergem pe la fiecare dintre crescătorii de animale, cu poza lui Ionuț în mână, şi-i întrebăm pe oameni dacă l-au văzut.

Aflăm că într-un singur loc sunt folosiţi la muncă oameni aduşi din afara localităţii: la ferma fraţilor Cobzaru, aflată spre marginea satului. Pe drum, chiar lângă saivanul cu oi şi capre, ne întâlnim cu fratele cel mic, Ionuț Cobzaru. El se uită la fotografia băiatului şi spune că parcă l-a zărit odată, „la magazinul din sat. Nu ştiu unde muncea, dar ştiu că a fost văzut de camerele din Ciucurova, cum intra în acel sat. Aşa am auzit, de la primar, de la poliție”.

Luăm la rând toate magazinele din Slava Rusă, însă nimeni nu-şi aduce aminte să-l fi văzut vreodată pe băiatul din poză. Şi nici ca poliţia să-i fi întrebat dacă ştiu ceva despre acest copil dispărut.

Cei de la fermă spun că Ionuţ a plecat singur, „într-o zi ploioasă”

Singurul din Slava Rusă care spune că l-a văzut pe băiatul dispărut rămâne Ionuț Cobzaru, aşa că îl contactăm telefonic, pentru mai multe lămuriri:

Reporter Libertatea: Ne-aţi spus că l-aţi văzut pe băiatul dispărut pe la un magazin din sat şi că el n-a lucrat niciodată la dumneavoastră. Ionuț Cobzaru: N-a lucrat la mine.

– Dar noi am aflat că a lucrat la dumneavoastră!– A lucrat la fratele meu. A lucrat…, a venit, l-a adus cineva, din Medgidia parcă erau oamenii aceia, „băi, am un băiat amărât care să lucreze”. L-au adus la noi.

– O turcoaică, Anife?– Aşa, cam aşa ceva. Era şi cu bărba’su, nu ştiu cum îl cheamă. Şi l-a adus, a stat la noi, vreo 3-4 zile cred.

– Şi cum era băiatul? Era trist?– Nu, era ok. Nu ştiu ce l-a apucat că, era exact într-o zi ploioasă, eu eram plecat, nu mai ţin minte unde, şi când m-am întors, mama mi-a zis: „a plecat băiatul ăla, în cizme” sau în nu ştiu ce… Eu am zis „băi, ia să merg, poate a luat-o pe asfalt”, am plecat înspre Două Cantoane (o vulcanizare de lângă sat – n.r.) să mă uit, nimic. Dacă o luam în partea cealaltă, înspre Slava Cercheză, îl găseam. Dar noi i-am şi spus „băiatu’, dacă vrei să mergi acasă, nene, eu te duc acasă. Până acolo, cât este, un milion (de lei – n.r.) de motorină, eu te duc.” „Nu, că mie îmi place aicea, stau.” Nu ştiu ce l-a apucat, a plouat şi a plecat pe jos. Şi, după aceea, cei de la Primărie de la noi au spus că l-a văzut poliţia pe camerele de la Primăria din Ciucurova, la 15 km, la intersecţie. A venit la noi poliţia de la Criminalistică, de la Tulcea, şi chiar mi-a zis: „El a fost văzut ultima oară în Ciucurova, mergând pe jos”.

„Prima dată nu ne-am dat seama de el, aşa, că nu e ok”

– Cine a sesizat dispariţia băiatului la poliţie?– A reclamat familia lui, nu ştiu. Familia lui ne-a sunat pe noi. A venit şi-o mătuşă de-a lui…

– Nu i-aţi anunţat dumneavoastră, când aţi văzut că Ionuț a plecat?– I-am spus: „măi, a plecat”, iar ei mi-a spus „băi, n-a ajuns acasă”, şi am zis „băi, nu ştiu”. Şi au anunțat poliția, m-a sunat poliția de la ei, de acolo, din Pantelimon, nu ştiu cum se numeşte localitatea…

– Independența.– …sau Independența. M-au sunat şi-am spus exact la oameni cum stau lucrurile, au venit la noi, i-au întrebat pe părinți și pe fratele meu, au spus exact cum stau lucrurile. Nu ştiu în ce era îmbrăcat când a plecat, că nu l-am văzut, dar ştiu că a plecat cu cizme, că ploua.

– El unde stătea la dumneavoastră?– La părinţii mei, la mama. Avea o cameră, separat. A stat vreo trei zile…

– Şi ce făcea acolo, cu ce se ocupa?– Mai ajuta prin curte, noi mai aveam niște animale, porci, făcea curăţenie, om de curte, cum ar veni, acolo.

– Dar era bun de muncă?– El era ok, dar nu… Prima dată nu ne-am dat seama de el, aşa, că nu e ok. După câteva zile ne-am dat seama că el nu prea e ok, stiţi? Eu l-am luat, l-am plimbat cu maşina, l-am dus la magazin, i-am luat îngheţată, suc, am venit acasă. Primele zile, l-am dus, bucuros. Am plecat cu tractorul odată la câmp, să cosesc niște iarbă, şi el a plecat pe jos, să vină după mine. Dar nu ştia unde e câmpul, noroc că l-a văzut soţia mea şi i-a zis „măi, un’ te duci, că te pierzi” şi a venit înapoi, acasă. Şi acuma, când a plecat, a plecat şi bun plecat. El, dacă spunea „vreau acasă”, eu îl luam personal şi-l duceam direct acasă.

– Dar de ce credeţi că a plecat, dacă spunea că-i place?– (oftează) Cred că de la problemele lui. El acuma era vesel, râdea, acuma era trist… Că n-a avut motiv, nimeni nu l-a deranjat la noi. Adică, el făcea ce voia, stătea în pat, se uita la televizor, ieşea afară, dădea la porci, acolo, o mână de mâncare, ce făcea… Adică, nu era… Nici nu ştiu de ce ni l-a adus femeia aia pe cap, dacă ştia că el este aşa!

Ce crede bărbatul de la fermă că s-a întâmplat cu Ionuţ 

– V-a cerut ceva în schimb mătuşa lui, când vi l-a adus?– Nu, nu, nu. N-a cerut nimic. A fost pe degeaba, da. Ei au venit la noi în sat şi l-au adus că adunau tei, ierburi să le vândă la piață, nu mai țin minte exact. Şi l-au adus pe copilul ăsta.

– Şi cu cât v-aţi învoit să-l plătiți pe copil?– Nici nu mai ştiu exact… 1.500 de lei pe lună, cred. Banii îi primea copilul. Copilul…, el era mare, câţi ani avea? 17 sau 18 ani. Era minor sau major?

– Era minor. Ştiţi că n-avea nici buletin?– Nu ştiu. N-avea buletin de fel sau nu-l avea la el?

– Nu-l avea de fel.– Nu ştiu, doamnă, Mie chiar îmi pare rău de copil. Eu m-am gândit aşa şi bănuiesc că, mergând pe jos, sunt fel de fel de… Că şi eu, uite, când merg cu maşina şi văd câte un om pe jos, opresc la el şi-l întreb „de unde vii, cum vii?”, dacă e să-l ajut, să-l duc până unde vrea. Odată, am luat un om la ocazie tot aşa, şi mi-a zis că a plecat de o fermă, nu i-au dat banii, l-au bătut şi zic „măi, vrei să vii la mine?”. Bine, era om în toată firea. A venit, a stat la noi vreun an, cred. Ei aşa sunt, ciobanii, stă – pleacă. Dar ăla era întreg la minte. Şi eu mă gândesc că o fi oprit vreo maşină la el, l-o fi luat, el nu mai ţin minte dacă ştia să spună de unde este, l-o fi luat ăştia care au nevoie de om şi-l exploatează. Că-n altă parte n-are…, cine să facă rău la un copil nevinovat? N-avea ce să-i facă, că-i suflet amărât. Şi pe acolo trec în tranzit maşini de Iaşi, din Moldova, din toată ţara, l-o fi luat cineva, nu pot să-mi dau seama.

– Poliţia a intrat în curte la dumneavoastră, ca să verifice unde a stat băiatul sau dacă o fi lăsat vreun bilet când a plecat?– N-a lăsat niciun bilet. A fost poliţia în curte, vă daţi seama, le-am arătat unde a stat, am dat declaraţie. Şi părinţii mei au dat cu subsemnatul, de câteva ori, din cauza lui. 

Ciucurova, ultimul punct din povestea dispariţiei lui Ionuţ

De la ferma fraţilor Cobzaru şi până la intersecţia din satul Ciucurova, unde Ionuț Geană ar fi fost văzut pentru ultima oară, sunt peste 14 km, pe şosea. 

Drumul trece printr-o pădure şi prin satul de reședință al comunei Slava Cercheză. „Noi nu aveam în 2021, când a dispărut băiatul, camere video amplasate stradal, le-am pus abia anul trecut”, spune Ivan Ivanov, primarul din Slava Cercheză. 

Conform principalei ipoteze de lucru a poliţiei, Ionuț a intrat în Ciucurova şi a mers pe strada principală, în pas cadenţat şi fără oprire, până-n intersecţia din centrul satului, unde a fost filmat de o cameră video amplasată pe un stâlp. 

„Avem camerele de prin 2017 şi ţin minte că a fost o zarvă atunci, a venit poliţia la sediul primăriei, ca să se uite pe înregistrări. Nu ştiu dacă au găsit ceva, dar ştiu că aceste camere nu sunt unele performante. Adică, în imaginile înregistrate nu se poate distinge fizionomia persoanelor, iar noaptea, nici numerele de înmatriculare de pe plăcuţe, la maşini”, ne dezvăluie un angajat al primăriei.

În trei ani şi jumătate, câţi au trecut de la dispariţia lui Ionuț, ancheta poliţiei din Tulcea a rămas blocată în acea intersecţie din Ciucurova.

Nu există suspiciuni de trafic de minori, în opinia poliţiei

Potrivit Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, ratificată de România prin Legea 300/2006, „expresia trafic de fiinţe umane desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor”, inclusiv „prin abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate”, în scopul exploatării. 

Exploatarea înseamnă şi „munca ori serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea”. Mai mult, „recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea unui copil (orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani) în scopul exploatării se consideră trafic de fiinţe umane, chiar dacă nu implică niciunul dintre mijloacele enunţate” mai sus. 

Legislaţia din România interzice „orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinți ori de reprezentantul lui legal, în schimbul unei recompense, unor datorii sau nu, cu scopul exploatării copilului prin muncă”.

Libertatea a solicitat IPJ Tulcea să comunice public dacă, în cazul dispariţiei lui Alin Ionuț Geană există suspiciunea că minorul a fost victima vreunei infracţiuni (trafic de minori, lipsire de libertate în mod ilegal) şi dacă a fost deschis vreun dosar penal.

Instituţia ne-a răspuns că „poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Tulcea şi cei din cadrul altor unităţi de poliţie efectuează în continuare verificări şi investigaţii pentru clarificarea situaţiei persoane dispărute, iar în cazul în care vor reieşii indicii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, vor fi demarate investigaţii specifice”.

Bunica a semnat că poliţia nu-l găseşte pe băiat

Bunica lui Ionuț a aflat de la noi că nepotul ei a fost dus la 150 de km de casă, în satul Slava Rusă din Tulcea. „Mie nu mi-a zis poliția nimica”, mărturiseşte ea.

Şi-n timp ce vorbim despre Ionuț, în casă intră fratele lui cel mic, Georgică, ţinând în mâini un pui pe porumbel. „L-am găsit pe jos, nu zboară”, spune copilul. La câtă sărăcie e în juru-i, nu l