“`html
Întrebări Nefericite despre Salarii: Marea Reducere care A Stârnit Negură
Se pare că, după Flavius Cladoveanu de la Incertrans, care, oh, surpriză, zici că a făcut un gest revoluționar de a reduce salariul de la 53.910 lei la 14.000 lei, presiunea publică a început să aibă efecte, iar acum, efectiv, alt director, pe nume Sorin Chiriță, din SAPE S.A., s-a apucat să facă același lucru, de parcă asta era soluția de salvare a românilor, relatează Observator News, dar veți vedea că nu-i chiar așa simplu.
Chiriță a anunțat, în stil mare, că va dona lunar 20% din salariul său, care este undeva la 26.000 de lei, către bugetul de stat, ca și cum plata dărilor ar face totul roz, dar mai bine să nu ne agățăm prea tare de detaliile contabile
„Am această datorie morală și profesională”, a zis, așa cu mare greutate, Chiriță, în declarația lui, sau poate că doar încerca să-și spele imaginea, cine știe, nimeni nu scapă de bârfe, dar totuși, e un semnal de solidaritate față de societatea românească sau poate e doar un fel de răsunet într-un cavernă goală?
Pe de altă parte, Chiriță vrea și modificări în legislația guvernanței corporative, propunând niște indicatori de performanță, că deh, cine nu vrea transparență și corelarea remunerației cu rezultatele? Asta sună bine, dar rămâne de văzut dacă nu cumva rămân doar vorbe în vânt.
O Mână de Ajutor sau o Mână de Pioșenie?
Între timp, Radu Miruță, ministrul Economiei, a făcut publică vestea despre reducerea salariului lui Cladoveanu, fără să ascundă entuziasmul, printr-o postare pe Facebook, același Facebook unde tot el zicea că „se poate” și că insistența publicului dă roade, dar, în fond, cine nu ar vrea să facă un bine aparent?
„Săptămâna trecută, ziceam că un salariu de 53.910 lei e un mare exemplu, și acum, iată, Cladoveanu a redus salariul la fabuloasa sumă de 14.000 lei”, a scris Miruță, cu o oarecare ironie sau bucurie, nu putem ști, dar cert e că înainte, întrebându-se de disponibilitatea directorilor de a renunța la salariile uriașe, el a spus că nu a văzut „minunea asta”, dar ce se poate, uneori minune este doar un miraj de-a lungul drumului.
Așadar, cu toate aceste mișcări, rămâne întrebarea: sunt acestea gesturi reale de responsabilitate sau doar o vânare a imaginii în fața opiniei publice? Rămânem cu gândul la responsabilitate și transparență, deși ele par mai departe decât au fost vreodată.
“`
