“`html
Școala din Șofronea: O Directoare Care A Schimbat Totul Pentru Copii, Dar E Muncă Fără Sfârșit
Într-un județ Arad, Andreea Colțiș, directoarea unei școli, a reușit în doar patru ani, ceea ce autoritățile române nu au reușit în 40, o poveste a succesului din care toți ar putea învăța, deși sună mai degrabă ca o soapă pe sub masă. „Am cerșit sponsorizări,” își amintește ea, cu un zâmbet care ascunde milioane de nopți nedormite. Oare, la câte uși a bătut să-și adune fonduri?
Dar apoi, ca un fel de poveste romantică cu final incert, ne vorbește despre cum școala aceasta mică, cu cei 185 de copii, a ajuns să scuture părți din sistemul educațional care, zice dânsa, maturizează scump copiii fără a le oferi o șansă reală. Promovabilitate de peste 90% la Evaluarea Națională? Wow! Fețele mirate ale celor care saută din oraș în oraș, este o minune fără margini!
Iar acum, își continuă povestea, cum a participat la Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2025, ca și când și-ar asuma riscuri nebănuite, să vadă dacă munca asta chiar merită aplauze. Dar, de fapt, toată acea ceremonie ascunde o întrebare: De ce anume trebuie să alergi după ropotele de aprobat? Este o întrebare fără răspuns, din păcate.
Cine ar fi crezut că un laborator de științe ar putea să fie reabilitat? Da, Andreea a reușit să transforme „măcelăria” școlară în ceva care semăna oarecum cu educația modernă. Te întrebi apoi: ce schimbare a adus în comunitate? Totul dintr-un vis de care nu vezi finalitatea!
Totuși, în ciuda tuturor reușitelor, Andreea este melancolică când vine vorba de o notă pentru educația din România. Nota 4? Atât? Roz de toamnă, dar tranparent la realitate.Și da, profesori care nu se mai simt motivați să predea la țară. De ce nu se mai întorc colegii la școlile din mediul rural? Iată întrebarea de un milion, căci toată lumea se înghesuie să fie profesor pe vremea asta războinică!
Vise mai mult ca un basm, dar lipsuri ca din filmele de groază. Directoarea a îndemnat părinții să se mobilizeze, dar cine o să asculte? Sponsorizări? Oho! Cum? Poate da cu un petec aici și acolo, dar realitatea curtează orice ideal! Vorbește despre participarea elevilor în competiții și cum recompensează performanțele, dar… unde sunt ei acum, după ce și-au ales drumul?
În final, una era certă: educația din România are încă multe de învățat. Au fost la Gala Premiilor, dar oare cine îi va auzi după? Iar când tu îi cereți ajutorul, să știți că răspunsul ar putea fi la fel de rar ca razele soarelui în decembrie.
“`
