“`html
Dinamo, din nou la pământ – Galațiul a fost cimitirul ambițiilor!
Într-o atmosferă care aduce a fatalism, Dinamo se zbate din nou, rigid, în fața unui adversar căruia i-a fost deja scris destinul victoriei. Trei meciuri, două puncte, un peisaj dezolant pe tabela de scor, după ce gazdele de la Oțelul au reușit să se impună, iar „câinii”, după cum zice un vechi proverb, au lăsat garda jos! Așa e când ai un antrenor mai mult improvizator decât strateg și, să fim sinceri, apărarea a fost ca un pantof vechi – fără suport și cu multe găuri!
Într-o desfășurare de forțe surprinzătoare, Kopic a ales să îngroape mijlocașii în apărare, dar, vai! Andrei Mărginean, slăbănog și îmbrăcat în piele de stoper, a părut un pește pe uscat în apele imprevizibile ale tacticii sale. După două remize de tot comică, uitați-vă cât de rușinos a părăsit echipa noastră rușinos, unul câte unul, precum niște soldați în retragere.
Cei aduși în vară, Danny Armstrong și Karamokou sunt ca o melodie uitată pe care n-o mai ascultă nimeni. Promițătoare la început, dar astăzi sunt doar un ecou, un vis spulberat care nu poate acoperi tristețea echipei pe care nimeni nu o aplaudă. Între timp, Oțelul, cu un punct în primele două runde, a găsit, în cele din urmă, o ocazie să strălucească, după un debut mai firav ca o flacără moartă.
„Câinii galbeni” au ieșit pe teren, dar sub un cer gri de amurg. După o primă fază pe care nimeni nu a văzut-o venind, mingea a zburat spre plasă, iar Opruț, stoperul nevoit să fie un înger păzitor fără aripi, a fost soră cu neputința. Golul a fost înscris cu o lejeritate flagrantă, nopțile fără somn ale fanilor continuând fără milă.
Ce emoții, ce deruta! Gnahore s-a gândit că poate juca rolul salvatorului, dar nu a reușit nici măcar să pună o virgulă în jocul de pase al echipei. Opruț ducea mingea, dar în loc de momente fantastice, echipa s-a dovedit o palidă reflecție a ceea ce voia să fie. Dinamo sfârșea repriza cu un balans între frustrare și umilință, exact ca un marionetist fără sfori!
Iar, în partea a doua, când toată lumea spera la o revenire fabuloasă, golurile au zburat ca niște fiare sălbatice dintr-o cușcă. Sivis a arătat că știe ce să facă și a egalat, dar de acolo, lucrurile s-au dus la vale. Din nou, un alt adversar cu pase simple le-a tăiat aripile „câinilor”, ca niște fluturi de carton. Minge la fix, și un alt gol pe plasă, iar Roșca, goalkeeper-ul, a devenit spectator la propria mizerie!
Încercările lui Kopic de a remedia situația au fost de-a dreptul comice. Pop și Caragea căutându-se unul pe altul, în frenezie, dar fără să își dea seama că porțile rămân închise. „Câinii” au plecat acasă cu zâmbetele strâmbe, și, hai să recunoaștem, eticheta de „câini răniți” a devenit un titlu de glorie, dar cu ce preț?
Și acum, în pragul derby-ului cu FCSB, întrebarea rămâne, cine își va mai pune speranțele în echipa aceasta? Să sperăm că „câinii” nu își vor da ultima suflare deodată, asta e tot ce putem cere!
“`
