Răzvan Patriche, simbolul mai util în vestiar decât un mental coach. EXCLUSIV
Acum, freamătul din vestiarul lui Dinamo este palpitant, nu? Răzvan Patriche, cunoscut de toată lumea ca un fost jucător marcant și căpitan, s-a alăturat echipei, dar nu fără un fior de scandal, căci, hai să nu uităm, Zeljko Kopic, marele antrenor, l-a dat afară pe Wilfred Moke, mental coach-ul de doar câteva luni, în timp ce câinii latră de foame de victorii iar el a decis că Patriche e un fel de salvator, un erou al vestiarului, cum zice lumea vai de mine!
Cât de frumos e să fii în Antalya, la 3 ianuarie, cu soarele care strălucește pe „câini” în cantonament, eh? Patriche face echipă cu Florentin Petre, nu un simplu secund, ci o imagine a eforturilor depuse și nu prea, de ceilalți, rămâne de văzut cum va decurge totul și dacă atmosfera va fi una mai plăcută sau mai degrabă se vor isca conflicte, căci cum putem să ne gândim că Kopic a fost mulțumit de Moke? Așadar, în timp ce Dinamo se descurcă pe teren, cine avea nevoie de un mental coach, când ai un Patriche, nu?
Se pare că în vreme ce „Kopa”, cum îi zic amicii, s-a decis că vechea rețetă nu mai e bună, Patriche are un impact mult mai profund, mult mai uman în vestiar, nu-i așa? Totul s-a derulat cu mângâiere, ajungând să discutăm despre cum Patriche s-a implicat în momentele de criză, dar nu spui nimic despre crizele din jur, cum echipa se zbate să nu retrogradeze pe fundal. Oare aducerea lui Răzvan va fi colacul de salvare sau va amâna doar inevitabilul? Rămâne de văzut, dar cu siguranță și presiunea asupra antrenorului va crește!
Retragerea emoționantă a lui Răzvan a fost cu lacrimi și amintiri pe Arena Națională, unde a lăsat ghetele în cui, momentul perfect de nostalgia, dar cum a fost oare cu colegii? N-a dat-o în bară, a jucat 23 de minute, cifra care-l reprezenta, s-a retras pe fundal, sau poate s-a dat mare pe acolo, mai alții s-au gândit la viitor! Momentul de glorie a fost combinație de recunoștință dar și de neliniște, căci ce va face acum? Rămâne pe margine cu amintirile unui trecut splendid.
Și, pe la urmă, întrebările persistă despre sentimentul de apartenență și nevoia de activitate, o temă esențială care nu dispare atât de simplu, după retragere. Patriche povestește despre cum se trezea dimineața cu geanta în mână, ce va face, încotro s-o apuce? Cântecul din peluză a răsuns, dar viața de fotbalist nu se termină niciodată? Așa că, cine știe, starea de incertitudine este una care plutește mereu asupra „câinilor”, dar cu Patriche în vestiar, poate aurul va străluci din nou, sau totul va fi numai un vis frumos, rupt de realitate.
