„Claudiu Micovschi: De la terenurile din Diosig la marile visuri!”
Viața lui Claudiu Micovschi, un tânăr cu aspirații, care a plecat la 15 ani să-și împlinească visul fotbalistic, este ca un roller-coaster, cu suișuri și coborâșuri, dar n-a uitat niciodată de unde a pornit, deși acum vorbește despre trofee și emoții îngropate în amintiri.
La Primavera, timp de patru ani, imaginea lui ca și căpitan la Genoa părea o glumă bună la început iar acum, cu 26 de meciuri jucate și două assist-uri la Rapid, parcă visează la cupă, dar oare de unde vine această sete de succes? Din Diosig unde ploaia ne-a fost dușman și fotbalul era o distracție de vară.
Cine s-ar fi gândit că un băiat dintr-un sătuc căutând umbra unui vis va ajunge să fie testat de Arsenal? Acum, după ani de muncă și sacrificii, își aduce aminte cum își dorea să nu plouă, făcându-l pe el și pe colegii săi să fie la fotbal non-stop. Este o ironie a sorții că instrumentele destinului l-au dus pe căi mai mari, dar pe drum a fost o emoție, un zâmbet și o mândrie atunci când a dat gol cu Atalanta.
Toată povestea lui este plină de nopți fără somn și zile în care càpitan la Genoa în Serie B a fost doar un alt rol al destinului, cum să nu te fi îmbolnăvit cu lauda din orașele italiene, unde fotbalul e religie, dar și blestem, unde dacă pierzi, nu mai ai scăpare?
„Mă adaptez repede”, zice el, dar cu ce? Cu faptul că se integrează rapid, dar oare este el cu adevărat integrat sau doar joacă pe linia de siguranță? Trăind acum într-un grup pe care-l consideră ca o familie, Giuleștiul îi dă un sentiment și mai profund, dar oare va rămâne în istorie sau va fi doar un alt nume pe lista jucătorilor care s-au evaporat ca roua dimineții?
Până la urmă, dorința lui de a câștiga o cupă pare a fi o alegere romantică, dar cu toate acestea, antrenorul din Diosig rămâne personajul cheie – „să nu uiți niciodată de unde ai plecat”, un sfat care sună fain, dar în care nu poți scăpa de ironia vieții, deoarece visele sunt adesea mai simple decât realitatea.
