Din bocancul lui Plai, pe cele mai înalte culmi ale unui campionat tot mai slab. SCM USV Timişoara, calificată după 4 ani în finala Ligii de Rugby: 20-17 (8-10) acasă cu CSA Steaua, depăşită în ultimele 25 de minute

Uvertura Daniel Plai, adus în Banat după sezonul trecut de la CSA Steaua, la relansarea celor de pe „Gheorghe Răşcanu” cu un nou antrenor trecut și pe la cei din Ghencea, Mugur Preda, nu doar a smuls în prelungirile ultimului meci acasă al returului sezonului regulat victoria la limită cu care cei din Ronaţ și-au asigurat vitala găzduire a semifinalei în manşă unică a Ligii de Rugby, ba chiar de pe primul loc în compania celei mai slab clasate în careul fruntaş, trupa „militară” bucureşteană, dar a şi răsturnat din nou decisiv scorul și împotriva acesteia din alte penalități „legate”, deschizând calea timişorenilor spre ultimul act al campionatului.

În săptămâni consecutive, uvertura de națională Plai a fructificat lovituri de pedeapsă cheie în reveniri ale bănăţenilor pe propriul teren spre finele disputelor decisive cu vicecampioana CSM Ştiinţa Baia Mare, pentru primul loc în sezonul regulat, respectiv a patra clasată CSA Steaua, în semifinala în manşă unică pe căldura de sâmbătă de la ora 17, SCM USV Timişoara răsturnând de fiecare dată situaţia din bocancul precisului mijlocaş, împotriva maramureşenilor de la 7-12 la 13-12, în dauna bucureştenilor de la 8-10 la pauză la 14-10 în minutele de la mijlocul părţii secunde, iar apoi chiar şi la 20-10 din alte penalități. 

Iar astfel au reintrat bănăţenii, fără glorie şi fără a convinge, dar meritoriu prin perseverența ce le-a fost răsplătită, în prima lor finală după 4 ani, pierdută atunci în premieră în numeroasele încleștări la titlu cu trofeul pe masă doar cu băimărenii adversari, șase ani trecând deja de la ultima izbândă a timişorenilor în finala Campionatului Naţional de rugby.

În ambele sâmbete de august, bănăţenii au fost întrecuţi de către vizitatori la capitolul marcării eseurilor, de fiecare dată cu 1-2, dar penalităţile fructificate de Plai au făcut diferenţa, cu atât mai mult în semifinala cu steliştii, care, în avantaj fiind până în minutul 55, iroseau în acel timp nu mai puţin de 3 lovituri de pedeapsă accesibile, contrast care în cele din urmă a făcut decisiv diferenţa.

Căci altfel, pe fondul unui joc în general modest, sufocat de căldură dar şi apăsat de tracul inducând sumedenie de erori, meciul a stat sub semnul echilibrului în prima sa oră, fără ca vreuna dintre echipe să se distingă în mod deosebit ca merituoasă viitoare finalistă.

Ceea ce confirmă pe undeva că tot mai modestul prim eşalon intern, subţiat cu numai şi numai 6 cluburi în alcătuire dintre care două realmente de umplutură, dar subţiat mai ales valoric şi calitativ, oferă de fapt doar variaţii pe aceeaşi temă, conform cărora, ce-i drept cu băimărenii şi timişorenii mai degrabă viori întâi, cele 4 fruntaşe îşi dispută de o manieră relativ şi în general echilibrată atât primele două locuri în sezonul regulat – care asigură găzduirea semifinalelor în manşă unică, precum şi locurile în ultimul act. 

Rezultând o competiţie lipsită de dinamism şi atractivitate, dimpotrivă, previzibilă şi plictisitoare, cu variaţiile pe aceeaşi temă date de maramureşeni, bănăţeni şi duoul bucureştean, dar totul pe fondul unei treptate decăderi a nivelului valoric al întrecerii de la an la an, oglindită cât se poate de limpede de rezultatele internaţionale tot mai neplăcute de la un turneu final mondial la altul sau de la o ediție la alta a eşalonului secund continental inter-țări, pentru a nu mai pomeni de dispariția principalelor cluburi ale Ovaliei carpatine din concursurile de prim-plan ale eurocupelor, până şi „Lupii României” încheind mai vătămaţi de la o participare la alta în recent lansata reuniune a trupelor de rang modest din țări emergente în ale sportului cu balonul oval. 

Acestea fiind circumstanţele realităţii factuale decisive în care s-a purtat lupta intrării în finala Campionatului Naţional la prima sa ediție după cea mai slabă participare a „Stejarilor” la turneul Cupei Mondiale, anul trecut cu începere din 9 septembrie.

Iar de-atunci, Ovalia carpatină a mai dat un pas, doi înapoi.

La nivelul la care „atât se poate”, în Liga de Rugby, simpatizanţilor timişorenilor li s-a făcut o bucurie pe căldura ultimei după-amieze de sâmbătă, savurând smulgerea unui nou „scalp stelist”, Clubul Sportiv al Armatei devenind mai nou principal „client” al galben-albaştrilor din Ronaţ, că în capitală, că pe stadionul „Gheorghe Răşcanu”. 

Iar astfel, fanii „universitarilor” pot din nou visa frumos, reamintindu-şi de titlurile adjudecate în 2012 şi 2013 în finalele cu maramureşenii, dar şi-n 2015, 2017 şi 2018 – trei consecutive în alte finale tot cu băimărenii, oponenţi şi de astă dată ai bănăţenilor.

SCM USV Timişoara a triumfat în cele din urmă în semifinala acasă a Ligii de Rugby, ca favorită certă în calitate de câştigătoare a sezonului regulat în fața celei de-a patra clasate, CSA Steaua, și a reintrat astfel după 4 ani în ultimul act cu trofeul pe masă al principalului concurs intern, campionatul, al cărui finală din septembrie 2020 o pierdea pe teren neutru la Braşov, atunci într-un joc fără spectatori, în fața băimărenilor.

Ulterior, galben-albaştrii din Ronaţ n-au mai pătruns oarecum surprinzător în ultimul act, adjudecat în 2021 şi 2022 tot de maramureşeni după finale cu CSA Steaua, iar anul trecut de CS Dinamo Bucureşti, care o deposeda de titlu ca o foarte mare raritate pe CSM Ştiinţa Baia Mare.

Însă, iată că, în primul sezon cu Mugur Preda antrenor principal, asistat de o fostă „stâncă” a liniei a II-a în pachetul de înaintare al laureaților din Ronaţ în deceniul trecut, Valentin Popârlan, timişorenii au reajuns în finala ligii naţionale prin a trece tocmai de roş-albastrii din Ghencea, de care dispuneau şi-n finala mică de consolare de anul trecut, la bronz. 

Descrescendo-ul „militarilor” fiind aşadar evident, de la finalele jucate în 2021 şi 2022, la ratarea podiumului în ultimii 2 ani, conturându-se în schimb un reviriment al bănăţenilor.

Care anul trecut, pentru prima oară în 3 ediții de campionat, reveneau pe podiumul competiției interne pe puncte, după ocuparea locului 4 în 2021 şi 2022.

Încă un pas înainte, pe drumul revenirii, bănăţenii fiind acum în lupta pentru lauri, la dispoziție sâmbăta viitoare de la ora 19 pe Arcul din Triumf din capitală, în reeditarea finalei din 2020 cu „Zimbrii”. Şi a celor din 2012, 2013, 2015, 2017 şi 2018.

„Zimbri” câştigători în 2020 în premieră ai unui ultim act cu timişorenii care spre finele deceniului trecut cucereau chiar 3 titluri la rând din 2015 în 2018, abia în 2019 ratând intrarea într-o nouă finală după un insucces pe Bega tocmai cu nordicii.

Reprezentanta Timişoarei n-a mai cedat însă acasă şi de la ora 17, pe o caldură greu suportabilă şi pe margine sau chiar la umbră, ci a răsturnat scorul prin a prelua decisiv conducerea din penalități în ultimele 25 de minute ale semifinalei, una care nu s-a ridicat la nivelul importanței sale, pe un gazon lăsând mult, mult de dorit.

Însă, dat fiind că e vorba, repetăm, despre primul campionat intern după dezastrul din urmă cu nici un an de la Cupa Mondială, atât calitatea terenului cât şi a jocului între cele 3-4 formații mai de Doamne ajută din Ovalia carpatină n-au darul de a contraria, ci de a confirma colosalul recul al sportului în XV in Carpaţi. 

De fapt, acum un an pe vremea asta, „Stejarii” se pregăteau pentru rolul mielului la tăiat la turneul final din Franța, unde pierdeau în serie din 9 septembrie 2023, cu 82-8 cu Irlanda, 76-0 cu pe-atunci campioana lumii Africa de Sud, chiar 84-0 cu Scoţia dar şi 45-24 cu Tonga.

Rezultate oglindă în fața Ovaliei carpatine, pentru o punere în context a nivelului real al Ligii de Rugby.

În care fiecare club face ce poate în condiţiile date, pe gazoane „islaz” ori pe căldură, dar pe de altă parte și pe fondul răririi rugbiştilor autohtoni valoroși – rarefiere de care doar Ovalia carpatină se face de fapt vinovată. Şi-aşa mai departe, căci lanţul slăbiciunilor e lung.

Iar CSM Ştiinţa Baia Mare a făcut ceea ce ştie cel mai bine de peste un deceniu şi jumătate, intrând şi în cea de-a 15-a sa finală la rând a campionatului, 20-10 (17-10) acasă de la ora 12 cu campioana anului trecut, Dinamo, aşadar într-o revanşă, pe când CSA Steaua a descins pe Bega cu orgoliul rănit al „militarilor” alunecați anul trecut pe 4, în afara podiumului, şi rămaşi pe-aceleaşi poziţii şi după sezonul regulat 2024 recent incheiat, desfăşurându-se atât cât au ţinut-o puterile.

Şi-aproape o oră de joc au fost elevii lui Viorel Lucaci în rolul viorii întâi, după ce sâmbăta trecută erau excursioniști în Maramureş cu gândul deplasării pe Bega, încasând un apăsător 52-22 fără repercusiuni.

Pe când timişorenii şi băimărenii se încleştau care pe care în Ronaţ, pentru primul loc, smuls la mustaţă de localnici grație preciziei lui Plai, fără de care bănăţenii ar fi jucat cel mai probabil semifinala în deplasare, posibil la dinamoviști și în mod cert mai anevoios.

Mai greu pe terenul campioanei, decât acasă cu steliştii care n-au cucerit vreodată titlul de la relansarea în 2011 a SuperLigii. Pe-atunci, CSM Ştiinţa îşi păstra titlul adjudecat în 2010, şi îl recucerea apoi în 2014, ulterior şi de 4 ori la rând din 2019 în 2023, incursiunea dinamovistă spre trofeu constituind aşadar un foc de paie, anul trecut, stins sâmbătă în nordul ţării. 

Cu 20-10 pentru trupa majoritar cu străini a lui Eugen Apjok, de la 17-10 la pauză, după care la Timişoara totul avea a se decide strict după pauză.

Până atunci, steliştii aveau a deschide scorul dintr-o penalitate, la fel şi egalând bănăţenii prin Plai, după care tot bucureştenii şi-au fructificat întâietatea prin a înscrie un eseu, semnat din linia a II-a de Doroftei, totodată transformat.

Încurajaţi de publicul spectator, elevii lui Preda nu s-au… predat şi au răspuns cu aceeaşi monedă, prin Tiqe, de pe extremă, neconcretizarea transformării lăsându-le steliştilor un strâns avantaj oarecum meritat la pauză: 8-10.

Iar oaspeţii păreau a păstra întâietatea şi în primul sfert de oră al părţii secunde, însă ratarea a 3 penalităţi, una după alta şi toate accesibile, avea a-i costa cât se poate de scump.

Fără a trece mult până când tocmai fostul stelist Daniel Plai i-a adus în premieră în avantaj pe timişoreni în minutul 55, deşi localnicii jucau în inferioritate numerică, chiar şi aşa adulmecând însă slăbiciunile apărute în jocul bucureştenilor.

Dând încet şi sigur în primire, oboseală pe fondul căreia au greşit tot mai adesea, iar Plai i-a taxat cu precizie, spre deosebire de transformerul celor din Ghencea, care rata oportunități la îndemână.

Şi, în locul unei desprinderi a „roşilor”, gazdele în albastru nu doar au preluat conducerea, dar i-au forţat din nou pe bucureşteni să greşească, Plai reintrându-şi cu exactitate în rol, 14-10 după doar câteva minute, la consumarea primei ore de joc.

Iar restabilită fiind egalitatea numerică, bănăţenii s-au simțit şi mai impulsionați în a profita de greşelile vizitatorilor, Plai mai fructificând o penalitate, apoi şi Rupanu, la care scorul devenise identic celui al triumfului băimărean de la amiază: 20-10.

CSA Steaua avea ce-i drept a se impune la capitolul eseuri, 1-2, marcând unul în final prin Ilincuţă, recent introdus în joc, eseul fiind şi transformat, însă era niţel prea târziu pentru o improbabilă răsturnare surpriză de situaţie la „ultima strigare”. Rămânea 20-17.

Echipa mai îndreptăţită prin prisma sezonului regulat cu 8 succese în 10 apariții, şi doar două eşecuri tur-retur în faţa ex-campioanei Dinamo, fructificând avantajul terenului propriu şi evitând neplăcuta surpriză.

SCM USV Timişoara n-a mai intrat în forţă-n finală, precum în deceniul trecut, dar nici n-a ratat calificarea acasă, precum păţea în 2019, apropiindu-se de readucerea titlului pe Bega după 6 ani. 

Iar bănăţenii au ascendentul moral al victoriilor tur-retur în sezonul regulat cu „Zimbrii”, la Baia Mare şi recent la Timişoara, rămânând de văzut dacă vor semna şi „tripla”, pe terenul neutru al capitalei.

În care steliştii s-au întors întrebându-se unde a luat-o totul razna după finalele pierdute în 2021 şi 2022, Lucaci sperând la o lovitură în Ronaţ pe mâna lui Ferreyra; Dumitru, Haanstra, Welch, D. Florea; Frutos, Alin Conache / Bălan, Butnariu, Abashidze; C. Strătilă, Doroftei; Akubardia, Tweedle şi numărul 8 Radu, aşadar cu nu mai puţin de 7 străini la start, rezerve la începutul întâlnirii fiindu-le Ilincuţă, Ayarza, Pîrvu, Donici, Boboc, Nedelcu şi Carp.

Mugur Preda şi Valentin Popârlan au început semifinala cu Ţăruş, Căpăţînă, Mosese; Onsando, Lucian Mureşan; Ser, Neculau; Holoia / Rupanu, Plai; Shennan, Jgerenaia, Manumua, Tiqe şi Simionescu, aşadar tot cu 7 sportivi crescuţi pe alte meleaguri, mai apelând la Murariu, Bucur, Kalmakhelidze, Andrei Mureşan, Sikote, Jipa, Chiriac şi Vasilovici.