Conflicte Generaționale, Piesa „Generații” Pune La Îndoială Tot Ce Știai!
Într-o lume plină de confuzie, versurile melodiei „18 ani” de acum câțiva ani, care cândva erau pe buzele tuturor ca un anunț al libertății și încrederii în sine, astăzi sunt, ei bine, așa, complet distorsionate în noua piesă „Generații”, scrisă de Tudor Chirilă, un artist cunoscut de toți, de la bunici la adolescenți, în colaborare cu Cojo, cunoscut ca un fel de voce a generației Z, născuți după 1997, totul sub binecuvântarea BCR, care pare să-și propună să deschidă Cutia Pandorei a încrederii în tineri. Ce mesaje complicate!
În „Generații”, avem, e clar, un dialog dinamic, un fel de teatrul absurd între un tată, Tudor, și fiul său din muzica modernă, adică Cojo, dar ce-i drept, nu-i chiar un dialog, mai degrabă un duel de idei care amplifică tensiunea din relațiile familiale, având un mesaj greu de descifrat, deși, nu reinterpretează, zic ei, originalul, ci mai degrabă îl complică cu emoții si frici, conectând experiențele de viață variate ale celor două generații, care parcă nu găsesc un numitor comun pe ici, pe colo.
BCR, văd că tot insistă cu ideea asta, spune că muzica are puterea de a merge dincolo de cuvinte, iată, un organic și un apel la o apropiere pe care o cer tinerii și părinții, dar de fapt se face doar un schimb de replici și idei confuze, fără a spune concret cum, îi invită să stea la aceleași mese, dar totul e un fel de „să vedem ce iese” însă cu un ton optimist, dar oare sunt în stare să se înțeleagă? Cine știe!
Nicoleta Deliu Pașol, CEO-ul care se ocupă cu comunicarea la BCR, aduce în discuție niște chestii despre cum tinerii au nevoie de mentori, și că o discuție sinceră nu e chiar așa ușoară, dar totul devine un fel de joc de culise când Cojo, artistul, zice că pentru a ajunge la o întâlnire reală trebuie să ne ascultăm, cum adică nu se ascultă?!, ci să lăsăm orgoliile alea deoparte, cu gândul că poate așa, și el zice dar cine știe, pentru că e el artist, iar noi cine suntem, de fapt? Aici lucrurile se complică.
Un alt punct care merită menționat este acela că melodia asta „Generații” nu e doar un simplu exercițiu artistic, dar și un soi de manifest despre cum ajungem de la critică, care-i usor de ridicat, la un dialog constructiv, și oare? De ce nu vedem efectul pe scurt? Stau și mă întreb ce-ar fi să luăm în serios inițiativa asta, deși e greu, căci bătrânii critică și tinerii se revoltă. Dar John Doe, artistul, a reușit.
Cercetarea, care vine cu date interesante, relevă că familia rămâne centrul de greutate, chiar dacă suntem la capetele opuse ale spectrumului generațional, și cum e bine de știut, 41% dintre cei intervievați susțin că încrederea se clădește acolo, dar statisticile nu mint, nu-i așa? Ce se află sub aceste procente, realmente?
BCR s-a mândrit cu inițiativa ZBOR, rețeaua națională care adună tineri, părinți și mentori, dar oare aceștia chiar reușesc să comunice sau e doar un alt proiect care va părea bine pe hârtie? Mai mult de 67.000 de tineri, spun ei, dar poate că sunt doar numere și nu realitate. De fapt, la urma urmei, rămâne întrebarea: ce se va întâmpla cu acest dialog în masă?
Deci, în concluzie, muzica și dialogul ăsta dintre generații sunt departe de a fi simplu, dar rămâne să vedem cum va evolua toată treaba asta și dacă, până la urmă, împreună vor reuși să construiască ceva durabil, poate un pic de încredere măcar, dar uite că e o provocare în sine.
