Diagnosticată cu cancer la 37 de ani, tratată în Viena, dar cu o asigurare: Povestea Elenei Calistru

Elena Calistru, o activistă energică la ONG-ul Funky Citizens, a primit o veste cutremurătoare în iunie 2023: cancer la sân. Diagnoza a venit ca un șoc, mai ales că Elena se simțea perfect sănătoasă înainte de controalele medicale. La momentul diagnosticului, tumora era minusculă, de doar 8 milimetri, imposibil de simțit la palpare. Totul a început cu o panică declanșată de o prietenă diagnosticată cu cancer mamar. Elena a mers la ginecolog pentru un control la sân, deși la 37 de ani și fără istoric familial, șansele de a fi bolnavă păreau minime.

Medicul, surprins de cererea Elenei, a recomandat o ecografie mamară. Rezultatul a fost îngrijorător, iar Elena a fost trimisă la RMN, care a confirmat cu 95% probabilitate malignitatea tumorii. Diagnoza a fost un moment de coșmar pentru Elena, mai ales după ce a revenit de la un concert Bruce Springsteen în Roma. Prietena ei, care a trecut printr-o experiență similară, a sfătuit-o să continue investigațiile în străinătate, pentru a evita pierderea de timp cu biopsiile din România.

Elena a ales Viena, unde a fost programată rapid la biopsie. Rezultatul a venit în doar o zi și jumătate: cancer her2-pozitiv, în stadiul al treilea. Din fericire, Elena a prins cancerul înainte să metastazeze. “Partea pozitivă e că l-am prins înainte să metastazeze, că puteam nici să nu-l simt. Nu ai cum să simți 8 mm, mai ales dacă e profund. Și e posibil să le simți când deja s-au metastazat și ți-au ajuns în creier sau oase”, explică Elena, care a devenit o adevărată expertă în boală, citind despre cancer și interacționând cu alte paciente în grupuri de suport.

Elena se simte privilegiată: înainte de diagnostic, la insistențele iubitului ei, apucase să-și facă o asigurare medicală privată, care i-a acoperit integral costurile tratamentului în străinătate. Asiguratorul i-a dat de ales între trei clinici specializate pe subtipul ei de cancer: Viena, Tel Aviv sau Madrid. Elena a ales Viena, unde simțea o conexiune cu profesorul Christoph Zielinski, care o diagnosticase.

O aventură medicală de succes, dar la un cost ridicat

Elena a început rapid tratamentul cu chimioterapie, doar o săptămână după rezultatul biopsiei. “Am fost șocată de cât de repede s-au mișcat”, își amintește Elena. La Viena, a beneficiat de un tratament complex: 4 luni de chimioterapie, intervenția chirurgicală în octombrie, trei săptămâni cu 19 sesiuni de radioterapie și un an întreg de imunoterapie țintită, de ultimă generație, o dată la trei săptămâni.

Elena este convinsă că multe lucruri ar fi fost diferite dacă s-ar fi tratat în România. Imediat după diagnostic, a discutat și cu un oncolog din România, care i-a propus o mastectomie dublă. Elena, care se pregătise mental pentru o operație radicală, a avut o surpriză la Viena: “Au spus că asta e o apucătură de Evul Mediu: înainte să tai și apoi să tratezi. Pentru că cel puțin la unele tipuri de cancer nehormonale, cum aveam și eu, nimic nu-ți garantează că nu-ți apare după aceea în creier sau în oase și degeaba ciopârțești femeia. Și au spus că ei încearcă să facă experiența asta cât mai puțin traumatizantă și că vor decide, la finalul curelor de chimioterapie, ce tip de operație e necesară.” În final, Elena a avut nevoie doar de lumpectomie și eliminarea a trei ganglioni.

Un tratament modern, cu impact minim asupra calității vieții

Chimioterapia din Viena a fost o experiență complet diferită de cea a femeilor din România. Elena a observat că în România, multe paciente se confruntă cu venele nenorocite, limfedem și neuropatii, efecte secundare care pot apărea din administrarea fără port a chimioterapiei. La Viena, Elena a primit un port imediat, pentru a evita disconfortul.

Costurile tratamentului au fost acoperite de asigurarea privată. Elena a beneficiat de perfuzii de hidratare și cu vitamine, dar și injecții cu leucocite, pentru a-i sprijini sistemul imunitar. Chimioterapia a avut un impact minim asupra calității vieții: Elena a putut munci în continuare, a călătorit la fel ca înainte și a avut o viață cvasi-normală, în ciuda navetei București-Viena.

Elena a continuat tratamentul cu imunoterapie, o dată la trei săptămâni, până în iunie 2024, primind o injecție cu Phesgo, o combinație de două substanțe: pertuzumab (Perjeta) și trastuzumab (Herceptin). Aceste medicamente pot reduce substanțial riscul de revenire a cancerului. În România, terapia se decontează numai ca tratament de primă linie, nu și preventiv.

Costuri prohibitive și un sistem inechitabil

“Nu știu dacă are cineva să dea din buzunar 8.000 de euro pe injecție, să-l ia din farmacii. Eu nu aveam”, explică Elena. Un an de tratament cu Phesgo costă 70.000 de euro, conform ANM. “La mine probabil deja era considerat o fiță, că am făcut un an să mă ajute să nu recidiveze”.

Elena subliniază importanța atitudinii empatică a personalului medical din Viena, în special a profesorului Zielinski, unul dintre cei mai reputați oncologi din Europa, care răspundea prompt la toate întrebările ei. Elena este recunoscătoare că a putut evita experiențele îngrozitoare din spitalele românești, unde pacienții oncologici se confruntă cu condiții precare și cu un personal medical suprasolicitat.

Elena a beneficiat de suport psihologic, care a fost esențial pentru a face față lunilor de chimioterapie și pentru a accepta diagnosticul. “Te gândești: am făcut eu ceva? M-a bătut Dumnezeu? Poate n-am mâncat cum trebuie. Te gândești la toate prostiile posibile…”.

Oncologul ei i-a dat curajul de care avea nevoie: “Ar trebui să ai o viață normală. Nu ai făcut nimic greșit”.

Inechități în accesul la tratament: Contracte secrete și prețuri exorbitante

Povestea Elenei scoate în evidență inechitățile existente în accesul la tratament în Europa. Contracte secrete între guvernele din Europa Occidentală și companiile farmaceutice fac ca state ca România să plătească prețuri exorbitante pentru medicamente salvatoare de vieți. Seria “Prețuri mortale” din Snoop arată cum accesul pacienților la tratament este influențat de locul în care trăiesc și de negocieri care au loc în spatele ușilor închise.

Povestea Elenei este un apel pentru un sistem de sănătate mai echitabil, care să ofere tuturor pacienților acces la tratamente de ultimă generație, indiferent de locul în care trăiesc.