Explorarea degradării sociale și politice în Europa postindustrială: de la reflecțiile românești la analiza britanică a clasei muncitoare
Un text vechi de peste trei decenii, recent republicat pe platforma Contributors, readuce în discuție percepțiile critice ale unui intelectual public reprezentativ pentru spațiul carpato-danubiano-pontic. Acesta abordează teme persistente în mentalitatea și discursul public românesc, precum mizeria, degradarea umană, conflictele sociale și starea precară a mediului urban, subliniind o perspectivă esteticizată asupra condiției românești. În paralel, o recenzie publicată în The Observer aduce în atenție o perspectivă britanică asupra clasei muncitoare albă, slab educată, marcate de transformări economice și sociale profunde în ultimele decenii.
Discursoarele intelectuale românești despre degradarea socială
Textul republican recent pe Contributors reprezintă o ilustrare a unui tipic discurs al unei părți a intelectualității românești, descrisă ca fiind „jupuită de durere”, în care se exprimă convingerea că mizeria este consecința degradării morale și umane, nu o condiție economică. Aceste reflecții, reverberând cu melancolii și anxietăți personale, se înscriu în paradigma discursurilor anilor ’90 și par să ignore dimensiunile economice și sociale fundamentale ale sărăciei. Autorul nu pare să fi explorat realitățile cartierelor sărăciei din metropolele europene, sugerând o imagine parțială în care pentru spațiile urbane centrale occidentale, imperfecțiunile apar doar ca disfuncții morale, iar mediul exterior este unul curat și îngrijit.
Este o viziune marcată de o estetică a criticii sociale care generalizează situația prin imagini dominante – fesenismo-pesedism, știrbi, femei „șleampăte”, bărbați burtoși, șobolani –, reflectând mai degrabă o judecată moralizatoare decât o analiză socio-economică concretă. Această abordare a fost frecventă la momentul respectiv și continuă să se regăsească în discursurile contemporane ale unor intelectuali autohtoni, mai ales în convulsiile electorale, când aceștia revin să condamne politic și moral anumite categorii sociale defavorizate.
Context britanic: „These Wild English” și clasa muncitoare albă slab educată
Pe de altă parte, prin comparație, în spațiul britanic a fost publicată recent în The Observer o recenzie a volumului These Wild English: A Family, a Class, a Country on Fire de Nicola Wilding, o scriitoare și producătoare britanică de televiziune. Acest volum de memorii și analiză socială folosește istoria personală a familiei autoarei pentru a examina transformările clasei muncitoare din Anglia în contextul dezindustrializării, crizei economice, Brexitului și pandemiei.
Wilding explorează legăturile complexe dintre sărăcie, identitate, apartenență socială și alegerile politice. Ea încearcă să înțeleagă, fără a idealiza sau a condamna, cum pierderea siguranței economice și a comunităților tradiționale a generat resentimente, sentimente de abandon, atracția față de mișcările radicale de extremă-dreapta și o ruptură profundă între elitele culturale și lumea reală a clasei muncitoare. În acest context, recenzia scrisă de Andrew Anthony pornește de la o afirmație provocatoare a unui prieten de pe o rețea de socializare, fost profesor universitar de științe politice, care susține că „Principala problemă a Marii Britanii este clasa muncitoare albă, slab educată, nu imigranții.”
Critica socială și reconfigurarea imaginii clasei muncitoare
Andrew Anthony remarcă în recenzie transformarea dramatică a imaginii acestei categorii sociale: de la grup venerat ca fundament al economiei industriale și al stângii, la un segment etichetat drept ignorant, rasist și plin de ură. Autorul se întreabă retoric dacă există vreo altă categorie defavorizată supusă unor critici atât de brutale și categorice din partea intelectualilor progresiști. Această schimbare a percepției publice apare ca un context central în analiza lui Nicola Wilding.
Autoarea însăși provine din clasa muncitoare, iar istoria sa familială este marcată de sărăcie, alcoolism, relații familiale disfuncționale și marginalizare. Volumul examinează efectele dezindustrializării, politicilor economice din era Thatcher și disoluției comunităților tradiționale asupra identității membrilor acestei clase. Wilding oscilează între recunoașterea responsabilității individuale și evidențierea constrângerilor sociale care determină comportamente autodistructive.
Radicalizarea politică și tensiunile sociale în diaspora britanică
Un punct central al cărții este radicalizarea politică a mamei sale, atrasă de protestele împotriva imigrației și de grupuri precum English Defence League. Autoarea recunoaște că mediul intelectual și presa progresistă au contribuit la alienarea unor persoane din clasa muncitoare, prin simplificarea și etichetarea experiențelor complexe și adesea tragice ale acestora.
Recenzia lui Andrew Anthony face și o legătură cu impactul imigrației asupra competiției pentru locuințe sociale (social housing) și pentru joburi cu calificare scăzută, sugerând că schimbările legislative au amplificat resentimentele în rândul celor mai săraci. În aceste contexte, britanicii săraci concurează adesea cu imigranții, veniți din țări afectate de inegalități globale, ceea ce a contribuit la o agravare a tensiunilor sociale. Anthony susține că eticheta de „rasist” a fost uneori folosită pentru a evita o înțelegere profundă a acestor frustrări.
De asemenea, autorul consideră că Marea Britanie a eșuat în gestionarea tranziției postindustriale, iar manifestările naționaliste și atașamentul față de simboluri identitare sunt în multe cazuri răspunsuri ale unor oameni care se simt abandonați și lipsiți de repere, mai degrabă decât expresii ale urii sau „triumfului voinței.”
Paralela cu România: pierderea comunităților și răspunsul intelectualității
Revenind în spațiul românesc, se observă o situație similară de lipsă de empatie din partea mediului liberal metropolitan față de habitusurile și comportamentele politice ale muncitorilor și șomerilor autohtoni. Multe dintre persoanele provenind din fostele zone industriale monoindustriale au experimentat migrația economică ca o strategie de supraviețuire și o povară emoțională: deși au beneficiat material din plecarea spre străinătate, efectele au inclus destrămarea legăturilor familiale și comunitare.
Presa a însemnat ocazional dramele acestor comunități, relatând despre sinucideri ale copiilor rămași singuri, crime conjugale și alte efecte sociale ale rupturii familiale. Cu toate acestea, aceste realități continuă să rămână periferice pentru discursul public dominant.
Discursoarele intelectuale în fața crizelor sociale și politice
În aceleași condiții, intelectualii publici români intervin intermitent, mai ales în preajma alegerilor, cu discursuri ce descriu „mahalaua ineptă” și alegători „imbecili”, folosind un ton elitist și marginalizant. Această atitudine reflectă un paralelism cu observațiile făcute asupra clasei muncitoare britanice, traducând o ruptură între elitele culturale și broderia socială mai largă.
La un moment dat, diaspora românească votase „corect”, fiind apreciată ca o categorie socială valoroasă. Însă, odată cu modificarea opțiunilor politice și intensificarea luptei pentru resurse, diasporenii au redevenit ținte ale deriziunii și critici din diverse tabere politice.
Implicarea discursului intelectual în fragmentarea socială
Așadar, se ridică întrebarea asupra relevanței și impactului discursului intelectual care pretinde a vorbi în numele poporului. Consecința principală a acestor discursuri este fragmentarea socială, blocarea posibilităților reale de depășire a paradigma capitalismului contemporan dominat de inegalități economice flagrante și de acces inegal la oportunități esențiale precum educația și serviciile medicale.
În absența unei demnități colective comune și a participării democratice autentice transpuse într-un demos, este dificil de imaginat o democrație funcțională. Astfel, perspectivele prezentate atât în România cât și în Marea Britanie subliniază criza profundă a relației dintre diversele clase sociale, a tensiunilor generate de tranzițiile economice și a rolului intelectualității în aceste contexte.
