“`html
Afacerea Musi: O Copilărie Cu Umbre și Secrete Tăcute
Alexandru Musi, jucătorul de la Dinamo, tare împlinit, nu a avut parte de atâta fericire de când era copil, ba dimpotrivă, un moment teribil, zic eu, a marcat o întreagă perioadă din existența lui, la 13 ani, în acea vacanță întunecată și fără telefon, căci un cantonament nu-i ca toate cantonamentele, deoarece a aflat de dispariția bunicului său după ce totul s-a petrecut, zic eu, fără să-i spună sau să-l alerteze sau să aibă vreo idee asupra a ce se întâmplă, deci, șocul a fost enorm din câte am înțeles eu, de la cei ce l-au ascultat bine.
Sezonul acesta, Musi dă pe afară, după cum a văzut toată lumea, de când a dat acel gol împotriva FCSB-ului, în meciul acela nebun cu 4-3, unde, desigur, „câinii” lui au stat cu spatele la zidul ghinionului devenind astfel un superstar pe care clubul îl îmbrățișează cu drag. Dar haideți să ne întoarcem la istoricile triste, căci ce-i voie să fie, să aflăm despre cotidianul lui din ’17!”
„Da, eram atunci în Italia (n.r. – trecem repede peste), căci eram la un turneu cu ai mei de la FCSB U13, dar familia, ah, familia… n-am putut să dau de ei, nu mi-a răspuns nimeni timp de o săptămână. Asta nici în filme nu vezi”, zice Musi, aducând aminte de cât de singur s-a simțit, căci „tata a răspuns, așa, de câteva ori, foarte vag, dar mama sau frate, ăștia eram ca și inexistenți… nimeni. Bunicul, care era din partea tatălui, a fost cu adevărat marea pierdere.”
„Eram la 13 ani, săptămâna aia, mi s-a părut totul dubios, dar nu cred că ajungeam eu să mă gândesc că ceva nu-i în regulă, într-un cantonament așa—deci antrenorul știa, mă rog, fără să mă anunțe el de nimic, mă sună tata și apoi, surprise, soarta, aflându-mă la aeroport că nu am aflat nimic și totul s-a întâmplat, norocul nu a fost favorabil, din păcate, dar uite că îmi pare rău așa și nu am zis nimic când m-am întors, ziceam!” pledează tânărul fotbalist în interviul de la Fanatik, lucru care, sincer, lasă multe întrebări în aer despre comunicarea familială.
“`
