Dezertori ruşi din Franţa: “Vreau să le spun soldaţilor: Există întotdeauna o alegere! “

Şase soldaţi ruşi au dezertat din armata care a invadat Ucraina şi au găsit refugiu în Franţa, unde au decis să îşi facă auzite poveştile de groază şi să-i cheme pe camarazii lor să abandoneze războiul. Ei vorbesc despre şocul invaziei, despre teama de moarte şi de crimele pe care le-au comis, şi îşi exprimă speranţa că mesajul lor va ajunge la cei care sunt încă prinşi în mrejele războiului.

Povestea lui Aleksandr, un locotenent identificat doar cu prenumele, este una de groază. El a fost trimis în Ucraina în februarie 2022, fără să ştie ce îl aşteaptă. “Eram în stare de şoc,” spune el. “Nu înţelegeam ce se petrece”. Iniţial, i s-a spus că va merge la “manevre militare” în Crimeea, dar realitatea a fost cu totul alta. El şi camarazii săi au fost aruncaţi în mijlocul unui război, într-o altă ţară, fără explicaţii. “Şefii ne-au spus că se termină în zece zile”, îşi aminteşte el.

Au trecut şase luni de coşmar pentru Aleksandr, un ofiţer de comunicaţii, care a instalat reţele şi legături de comunicare pe linia frontului. Deşi nu a luptat direct, el a fost martor la ororile războiului şi a resimţit teroare la gândul că ar putea să moară. “Îmi era teamă şi de ceea ce făceam”, mărturiseşte el.

În vară, în timpul unei permisii, Aleksandr a cerut să iasă din armată, dar şi-a dat seama că nu va fi posibil după anunţul mobilizării parţiale a lui Putin. “Am înţeles că nu mă pot sustrage,” spune el.

Serghei, un infanterist de 27 de ani, cu misiuni informatice şi de instruire, a fost şi el mobilizat cu forţa. El a fost trimis în Ucraina “fără nicio garanţie” că nu va fi trimis în luptă. “Aveam cunoştinţe în Ucraina şi înţelegeam perfect ce se întâmplă acolo. Nu voiam să fiu implicat,” afirmă el.

Andrei Amonov, un lucrător în construcţii din Siberia, a fost şantajat de şeful său, care l-a concediat şi l-a obligat să se înroleze. “Am fost urcaţi într-un avion, fără să ni se spună unde suntem duşi,” spune el. “Am aterizat în Republica Buriată, şi am ajuns într-un centru de instrucţie, de unde am reuşit să fugim după cinci zile, pe fereastră”.

Amonov a reuşit să fugă în Kazahstan, una din puţinele ţări care acceptă ruşi cu paşapoarte interne. Dar chiar şi în Kazahstan, el s-a simţit în nesiguranţă. “M-am trezit lovit, încătuşat şi dus la comisariat de poliţişti kazahi,” spune el. “Avocatul meu m-a salvat de la probleme mai mari.”

Cei trei dezertori s-au întâlnit cu ajutorul Biroului Internaţional pentru Drepturile Omului, o organizaţie neguvernamentală din Kazahstan. Alături de ei s-a alăturat şi Mihail, un ofiţer din regiunea Moscova.

Mihail a relatat cum a reuşit să “exploateze slăbiciunile” birocraţiei militare ruse, nerăspunzând la convocări şi tărăgănând procedurile începute împotriva sa pentru refuzul de a merge în Ucraina. “Ziua în care am ajuns la Astana a fost cea mai frumoasă din viaţa mea. La Moscova, nivelul de pericol ajunsese uriaş,” spune el.

Franţa a acceptat să îi primească pe cei şase dezertori, după o verificare minuţioasă a relatărilor lor de către organizaţii neguvernamentale. Decizia a fost fără precedent în Europa, spune preşedinta uneia din organizaţii, Olga Prokopieva.

Ea cere Parisului “să meargă mai departe cu primirea dezertorilor ruşi,” şi altor ţări să urmeze exemplul Franţei.

Conform organizaţiei Idite Lesom, în Kazahstan şi Armenia se află în prezent circa 500 de dezertori ruşi, iar câteva mii se ascund chiar în Rusia.

Cei şase despre care scrie AFP sunt în sfârşit în siguranţă, în Franţa. Ei visează la o viaţă liniştită, integrată, dar sunt hotărâţi să-şi facă auzit glasul. De câteva luni, lucrează la un proiect numit Adio Arme, în cadrul căruia militarii vorbesc despre război, sub rezerva anonimatului.

Mihail este convins că Rusia nu poate câştiga războiul cu Ucraina având o armată care “încearcă să plagieze modernitatea, dar are metode din vremea URSS.”

Aleksandr speră că “poate datorită exemplului meu cineva va fi inspirat şi va vrea să plece din armată.” El crede că războiul se va termina cu atât mai rapid printr-o victorie a Ucrainei cu cât “armata de pe front e mai slabă, cu cât sunt mai puţini oameni.”

Serghei vrea să le transmită soldaţilor mesajul că “există întotdeauna o alegere. Puteţi oricând să lăsaţi armele, să nu ucideţi alţi oameni. Dacă asta înseamnă să te predai, te predai. Dacă e dezertare, e dezertare.”

Povestea celor şase dezertori ruşi este o dovadă a terorii şi a dezumanizării pe care războiul le aduce. Ei îşi asumă riscuri uriaşe pentru a scăpa de coşmarul războiului şi pentru a-i ajuta pe alţii să facă acelaşi lucru. Mesajul lor este unul de speranţă, de libertate şi de demnitate umană.