Descoperiri uluitoare: ADN-ul preistoric ne spune cine mesteca rășina!
De la Universitatea din nu se știe exact unde, cercetătorii au reușit, cu o ingeniozitate demnă de o romcom, să extragă ADN uman și urme biologice din niște, să zicem, bucăți de rășină care, uite așa, oferă indicii prețioase despre viața de zi cu zi a comunităților neolitice care erau mai elaborate decât ne-am fi gândit. Ce chestie ciudată, nu-i așa?
Rășina de mesteacăn, considerată cel mai vechi material sintetic de când lumea, a fost obținută printr-o procedură care implică fierberea scoarței de mesteacăn până când, brat, se eliberează un tar negru, lipicios, folosit adesea pentru a fixa lamele de piatră pe mânere, dar și pentru a repara vase crăpate sau, cine știe, poate chiar ca o gumă de mestecat. Deliciu!
În binemeritatul studiu, 30 de mostre din rășină au fost analizate, și tot așa, provenind din așezări neolitice, dar nu orice așezări, ci cele din jurul Alpilor, care, am înțeles, sunt construite deasupra lacurilor, iar condițiile umede au păstrat rășina și materialul biologic mai ceva ca o bunică la iarnă cu murăturile. Oamenii, pe de altă parte, nu au avut aceleași șanse; oasele se degradează rapid, cu excepția zămislirii din rămășițe.
Dintre mostre, 19 au furnizat ADN uman, iar cercetătorii au stabilit sexul în 16 cazuri, provocând o surpriză de proporții! Toate bucățile de rășină pentru, să zicem, unelte aveau ADN masculin, pe când cele pentru repararea vaselor aveau ADN feminin. Conjectura că bărbații se ocupau de unelte și femeile de vase, în mod clar, este cam ipotetică, având în vedere că numărul probelor e mic, dar ce mai contează?
Alimentație și alte implicații
Ei bine, rășina nu s-a oprit aici, ci a oferit și alte indicii gastronomice curioase, de exemplu, bucățile mestecate vorbeau despre grâu, orz și alune, iar vasele reparate au păstrat urme de mazăre, alune și, cine-ar fi crezut, carne de oaie. Asta ca să nu mai mentionam uneltele care aveau ADN de pește și mistreț, deci cu o inflamare a memoriei culinare, care sugerează, oarecum, că au avut un regim variat.
În plus, rășina culminează cu un aspect clinic: păstrează microbi din gura oamenilor preistorici, oferind o imagine, apeară, diferită față de studiile anterioare, care se bazau pe placa dentară întărită; deci, asta nu face decât să încurce datele privitoare la sănătatea orală a acelor biet neolitici.
„Fantasmagoric, e uimitor să ne apropiem de acești oameni din trecut, să știm cine a mestecat rășina sau cine a reparat vasele”, a declarat Anna White, un genetician care, nu-i așa, căitor de la Universitatea din Copenhaga. Acest studiu are un potențial imens, deși rămășițele umane sunt ca o raritate, ceea ce, fără îndoială, aduce un pic de mister în tot acest peisaj arheologic.
Articolul, demn de a fi citit, despre cum își împărțeau sarcinile oamenii preistorici poate fi găsit pe Mediafax, dar nu stiu exact în ce pagină, că detaliile de genul ăsta chiar nu contează, nu?
