Studiul comportamentului de zbor al țânțarilor: O nouă abordare în combaterea bolilor transmise de aceste insecte
LEAD: O cercetare recentă oferă o vizualizare detaliată a comportamentului de zbor al țânțarilor, evidențiind date măsurabile care ar putea îmbunătăți metodele de capturare și control al acestor insecte, care răspândesc boli mortale precum malaria, febra galbenă și Zika, cauzând împreună peste 700.000 de decese anual.
Într-o lume în care sănătatea publică este tot mai amenințată de boli infecțioase, studiile asupra comportamentului țânțarilor devin esențiale. Cercetătorii au utilizat camere 3D cu infraroșu pentru a observa modul în care țânțarii, în special femelele speciilor Aedes aegypti, se orientează și interacționează cu mediul înconjurător. Aceste observații ar putea ajuta la dezvoltarea unor strategii mai eficiente pentru controlul populațiilor de țânțari și prevenirea bolilor pe care le transmit.
Urmărirea zborului țânțarilor cu imagistică 3D
Oamenii de știință au folosit tehnologii avansate pentru a studia modul în care țânțarii se orientează, având în vedere semnalele vizuale și dioxidul de carbon. În cadrul experimentului, o persoană a fost introdusă într-o cameră controlată, iar culorile hainelor sale au fost schimbate pentru a observa reacțiile țânțarilor. Datele obținute, publicate în revista științifică Science Advances, au oferit perspective valoroase asupra comportamentului acestor insecte.
Rezultatele sugerează că țânțarii nu se adună printr-o interacțiune directă, ci mai degrabă fiecare insectă răspunde individual la stimuli din mediu. Aceasta înseamnă că, deși țânțarii pot părea că se urmăresc unii pe alții, de fapt ei reacționează la aceleași indicații din jur și ajung să se adune în aceleași locuri în mod independent.
Combinația puternică dintre semnalele vizuale și CO2
Cercetarea a inclus trei experimente în care au fost modificate țintele vizuale și nivelurile de dioxid de carbon. În primul test, o sferă neagră a fost utilizată ca atracție pentru țânțari, dar această atracție a fost eficientă doar atunci când insectele se îndreptau deja către ea. Odată ce ajungeau la obiect, majoritatea nu rămâneau și plecau rapid. În schimb, când obiectul negru a fost înlocuit cu unul alb și s-a adăugat dioxid de carbon, țânțarii au reușit să localizeze sursa de atracție, dar doar de la distanțe mici.
Când ambele elemente, obiectul negru și CO2, au fost prezente simultan, efectul a fost cel mai puternic, iar țânțarii au invadat zona, rămânând acolo și încercând să se hrănească.
Testele pe oameni dezvăluie unde țintesc țânțarii
După ce importanța indiciilor vizuale a fost stabilită, unul dintre cercetători a decis să testeze comportamentul pe sine însuși. Acesta a intrat într-o cameră purtând haine de diverse culori, inclusiv negru, alb și combinații mixte. Stând cu brațele întinse, a permis zecilor de țânțari să zboare în jurul său, iar camerele au înregistrat traiectoriile acestora.
Analiza datelor a fost realizată la MIT, unde cercetătorii au încercat să determine regulile care ghidează mișcarea țânțarilor. Observațiile au arătat că țânțarii s-au comportat ca și cum cercetătorul era un alt obiect, cele mai mari grupuri formându-se în jurul capului și umerilor, zone care sunt frecvent vizate de această specie.
Aceste descoperiri au potențialul de a transforma strategiile de combatere a dăunătorilor, având în vedere că ele oferă o înțelegere mai profundă a modului în care țânțarii interacționează cu mediul și se ghidează în căutarea alimentației.
