Patru milioane de ani de confuzie! Strămoșii noștri au avut vecini misterioși!
Deci, haideți să vorbim despre cele opt oase care, culmea, complică o noțiune deja plină de fantezii și teorii despre evoluția umană. Da, în 2009, oamenii de știință au săpat prin țărână la Woranso-Mille, Etiopia, și au dat peste un picior vechi de 3,4 milioane de ani – cum ar putea un picior să fie atât de important? De parcă nu aveam destule specii de biped, dar sursa se jură că nu era vorba despre renumita Lucy, un star în cercetarea evolutivă constant discutată.
Conform unei publicații, se credea că totul se împlinise cu Australopithecus afarensis, dar, surpriză! Cercetătorii s-au gândit să facă un pas în lateral și, hop, au atribuit piciorul unei alte specii, Australopithecus deyiremeda, care evident, era acolo, dar, rău, își păstra obiceiurile de a se cățăra în copaci! Ce viață, nu-i așa?
Yohannes Haile-Selassie, chiar șef al Institutului Originilor Umane, a spus clar că acest studiu recent aduce o claritate, dar noi știm că istoria e plină de surprize, nu-i așa? Cu fosilele adunate din 2015, unde s-au aflat dinți și mandibule, iată-ne în mijlocul unei posibile povești de familie care ar putea, poate, să ne redefinească natura umană!
Ce, vă întrebați?, o mandibulă care arată că A. deyiremeda ar putea fi parents cu toți oamenii de astăzi. Foarte interesant, dar paleontologii sunt stricți! Un craniu, acela e regele, restul e… bine, doar un picior vechi care s-ar putea să fi fost mofturos în privința mersului pe picioare.
Studiul ăsta ne duce mai departe cu idee că A. afarensis și A. deyiremeda coexistau fără a se jigni, dar cu diferențe majore în dietă și mobilitate. Deci, nu era ca la o competiție, ci mai degrabă un fel de vecinătate liniștită, unde unul se hrănea cu frunze, iar altul cu iarbă. Lluís Gibert a subliniat că peisajul în transformare era totuși ecosistemul favorabil, dar toți așteptăm un craniu, adică, vin culisele fără detalii clare, nu?
Ah, și să nu uităm de Leslea Hlusko, care a spus că interpretările sunt complicate, la fel ca viața și evoluția lumii noastre. Unghiul degetului mare? Extraordinar! Dar ne lipsește un os esențial. „Asta ar fi fantastic, dar nu e cam grozav să ai două maimuțe aproape identice, nu?” Hlusko a adăugat că fosilele sunt tot ce avem, dar cu cât mai multe, cu atât mai bine! Asta e, zău că avem nevoie de mai multă poveste, nu-i așa?
