“`html
Atenție! Cercetătorii au descoperit când începe îmbătrânirea drastică!
Cercetarea, asta e beleaua, nu e deloc simplu, mă rog, nu e un process cum să zici tu că ar fi linear, ci de fapt diferite etape, conform unei studii care a fost publicată în Cell, e o trasnație de-a dreptul, unde niște oameni de știință chinezi de la Academia de Științe au dat pe față niște săpături cu proteinele din corpul uman, care, doar să vezi cum se schimbă treaba asta, se învârte pe niște transformări proteomice care frizează mintea, cum i-a zis și un cotidian hungar de la Ringier Media International.
Punctul ăla de cotitură, din păcate nu-i chiar ca un ceai de plante, apare cam pe la 50 de ani, deci nu e de glumit, iar procesul ăsta de îmbătrânire parcă se accelerează brusc, studiu de-aici, studiu de acolo, și, oh, surpriză, ar putea să ajute mai apoi în generarea unor tratamente țintite pentru bolile care, na, vin odată cu vârsta, ca un taxi care nu oprește la destinație.
Proteinele, vedetele neștiute ale corpului nostru
Și anume, echipa asta de cercetători, care sună a film SF, s-a apucat de lucru cu probe de țesut de la 76 de donatori, care, între noi fie vorba, au cam pierdut viața în accidenta din astea mai grele, dar asta e, nu? Când ai nevoie de date, căutăm în toate colțurile, inclusiv prin 7 sisteme din corp, adică sistemul cardiovascular, păi ăsta e ca un soi de bază bolnavă, plus altele la rând: digestiv, imunitar, brr, e un haos.
Și iată, oamenii ăștia chiar au catalogueat proteinele ăstea din corpurile respective, încercând să urmărească ce se întâmplă cu ele pe măsură ce îmbătrânim, de parcă ne-ar interesa să facem cunoștință chiar și cu un dosar medical, vorba vine, și ei comparat totul cu niște baze de date existente care vor să ne lămurească niște boli și genele lor.
Ce a ieșit din această mâncăciune științifică?
Ei bine, descoperirile sunt cam strigătoare la cer, deoarece ei au onorat cu 48 de proteine legate de o grămadă de boli, și nu orice fel de boli, ci alea care ne susțin viața de zi cu zi, cum ar fi hepatita sau fibra aia care ne dă bătăi de cap, iar cele mai șocante schimbări au fost observate pe la 45-55 ani, acea fereastră a trecerii către măcelul biologic, mai ales în aortă – wow! Ideea asta că o parte a corpului nostru ajunge să îmbătrânească prematur, este ceva care ar trebui să ne pună pe gânduri.
Știu, e panică mare, dar pancreasul și splina au zis și ele că trebuie să se pună pe șantiere, deci, un studiu publicat nu-i o joacă de copii, iar oamenii ăștia de știință chiar au tras concluzii serioase – spuneau ei, pe bună dreptate, că au creat niște “ceasuri proteomice” pentru îmbătrânire, să vezi ce cărți o să joace în viitor!
Și să continuăm cu șoareci, că-i mai simplu!
Cercetătorii, cu mintea lor vagabondă, au luat proteinele astea și au zis, hai să vedem ce se întâmplă dacă facem câțiva șoareci să joace la nivel înalt – au inoculat unora din ăsta o proteină care de obicei se leagă de îmbătrânire, iar acești dragii de șoareci au ajuns să se miște ca niște leneși, cu forță de prindere și coordonare scăzute, iar îmbătrânirea vasculară ceva de genul mergea pe un drum rapid, să ne-nțelegem!
Îmbătrânirea, un dans complex pe muzica timpului
Diverse cercetări anterioare s-au mai jucat cu vârstele astea – 44 de ani, 60 de ani – dar, și aici vine, concluziile noi indică un chiar trios al îmbătrânirii cu un joc de vârfuri care schimbă datele jocului de pe masă – complexitate, variație, chiar și grad de temperatură! Acu’, dacă ne gândim mai bine, impactul ăsta al îmbătrânirii poate avea rolul lui, în a ne ajuta cu diverse intervenții medicale care, nu uita, ușurăm procesul, că trebuie să ne bucurăm de viață, nu?
Halucinații de viitor?
Dar iată ce spun ăștia pe ScienceAlert: “Noi vrem să facem un soi de atlas proteomic de-a lungul a 50 de ani, ați auzit corect 50, pentru îmbătrânire, ca să știm exact ce se întâmplă cu proteostaza asta care se împrăștie în organele noastre, poate descoperim niște moduri de a atenua uzura.” Un fel de harta a îmbătrânirii, ar suna cam în genul acesta, deci, nu e de glumit.
Această descoperire e, cum să zicem, o ușă la o lume nouă, și poate chiar subliniază cât de important e să înțelegem ce se întâmplă în corpul nostru pentru a reuși să ducem un război cu bolile ce apar odată cu vârsta, unde fiecare celulă are un rol în piesa asta, fac parcă un balet ciudat, iar cei care sunt de știință cu adevărat, promite că ei vor să aducă în prim-plan aceste informații în viitor, deci stai pe fază!
“`
