“`html
Descoperire Revoluționară Sau Un Simplu Mecanism De Control?!
Bolile hepatice, da, acea poveste tristă care continuă să facă valuri, e de parcă s-ar aduna o mulțime de probleme grave și se aude din ce în ce mai des vorbindu-se despre rata mortalității în creștere, care, bineînțeles, s-a cvadruplat în ultimii 50 de ani; cine știe care e secretul? Să fie doar alcoolul, zic unii, însă experții, acei oameni serioși care ne ridică semne de întrebare, sugerează că și alimentația nesănătoasă joacă un rol, mai ales când vine vorba de grăsimea din ficat, așa că, ce să judecăm? Cifrele nu mint.
Dar iată, cercetătorii aceia canadi chii, poate merg pe o direcție diferită, au făcut o descoperire extraordinară! Par să fi găsit o manieră de a controla nivelul zahărului din sânge, tocmai pentru pacienții obezi cu riscuri extrem de mari. Revista mândră, Cell Metabolism, publică rezultatul lor dar, cu toții știm cum e cu revistă, te mai face să crezi că lucrurile sunt simple, dar când ajungi să citești, poate nu mai știi ce să crezi, mai ales că bacteriile intestinale sunt implicate aici! Wow, nu-i așa?
Profesorul Jonathan Schetzer, expertul din spatele acestui studiu, vorbește despre o nouă abordare, una care, deși ne face să ne răzgândim cum le tratăm de fapt pe aceste boli metabolice, are la bază ideea de a intercepta combustibilul microbian, wow, incredibil, ce-o mai fi însemnând asta? Ideea e că, nu se mai țintesc doar hormonii sau ficatul, dar bacteriile devin parte din problemă, din proces.
Amintind un pic înapoi, în 1974, soții Cori, care erau și ei tot oameni de știință, au arătat cum mușchii produc lactat și cum ficatul, în simultaneitate, face glucoză, dar cercetătorii canadi ne bat la cap despre o moleculă mai puțin cunoscută, D-lactatul, care crește concentrația de zahăr și grăsimi din ficat mai rapid decât un tren în viteză. E totul oare o iluzie?
Șoareci Pe Post De Cobai??
Cercetarea a fost realizată pe șoareci, da, tocmai pe acești mici cobai, unde s-au gândit să creeze o capcană, un fel de momeală pentru intestin, să prindă acest D-lactat. Comparativ, șoarecii care au fost hrăniți cu acea capcană, adică mai puțin absorbiți de „răul” bacterian, au avut niveluri de glucoză mai modeste, și o rezistență mai mare la insulină, și, credeți sau nu, fără vreo modificare în dieta lor. Aproape că pare ireal!
Să ne întrebăm, deci, dacă tot la șoareci s-a ajuns la asemenea progrese, oare câte alte mistere stau ascunse în spatele acestor descoperiri, și de ce ar trebui să ne preocupăm de dieta noastră? Așa că luăm aminte, sănătatea nu este doar în mâinile noastre, dar și în intestinul nostru, cum ar zice unii, pe o notă mai șugubeață.
“`
