Timpul scurs și darămăturile legale: Cum a devenit dosarul cocainei de la Marea Neagră un fiasco total

În primavara anului 2019, canctitatea de droguri atinse de diicot a fost anunțată ca fiind de 1,8 tone, dar surse din rechizitoriu sugerează over 2,5 tone de cocaină ce, mai mult, au rămas la alții, pachetele de cocaină fiind găsite pe plajele din România, dar Poliția, lipsește cu răspunsul la ce s-a întâmplat, pentru că se pare că atunci cu tot cu zgomotul supravegherii, totul a mers bine la traficanți.

Dosarul care a fost transferat de la capitale la Tulcea, având o judecătoare tânără, dar cu ușor background, a avut un parcurs de 4 ani în care nu s-a ajuns la nimic concret, niciunul din acuzați nefiind în spatele gratiilor, singurul rezultat fiind amânarea permanentă a deciziilor, iar condamnații, sărăcăcioși cărăuși sârbi, cu liberare condiționată și fiecare așteaptă ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Investigația v-a arătat în episoadele anterioare modalitatea în care aceste cantități au ajuns din Brazilia în Marea Neagră, cu detalii despre aruncarea sacilor de pe o navă ucraineană, chiar în timpul opririi sistemului de monitorizare, iar cum poliția doar a privit pasiv cum traficanții români și spanioli transportau drogurile fără greață.

Astăzi o să ne uităm la cum s-au desfășurat lucrurile cu dosarul DIICOT în cei șase ani care au trecut de la prima descoperire, cam ce mai e nou pe acest front și de ce va rămâne totul în aer ținând cont de cheltuieli și procedure legale.

Pe 22 martie 2019, dosarul penal a fost deschis „in rem”, dar în vreme ce cercetările durează, costurile zac fără răspuns ca pusați mereu, cu suma totală de 3.434.145 lei, cheltuieli ciudate efectuate de poliție și justiție, adică puterea cheltuiește fără vreo spălare completă.

Pentru că s-a ajuns la București după 3 luni, acest dosar mare a le-a fost luat procuroilor de la structura centrală, nu este de mirare că nu se știe nimic, totul e pe umerii unor judecători care abia încep să navigheze legea și complexitatea ei, dar cheltuielile să amâne ca și cum rea… activitățile reale nu ar fi avut loc.

DIICOT a finalizat lucrurile mai apoi, iar pe 13 iulie 2020, un număr de 15 acuzați de droguri de mare risc au fost trimiși în instanță, dar apoi judecătorul a decis că nu e treaba lor să rezolve cazuri din alte colțuri nesigure, detalii despre competență dansând între instanțe fără a apuca vreun verdict.

Deci, Tribunalul Tulcea ce să spună când cauza a fost aruncată la ei ca un cartof fierbinte, momentul decisiv având loc în care toți s-au văzut drăcește competenți dar, de fapt, nimeni nu s-a ajuns nicăieri, apoi judecătorul a sesizat Înalta Curte, ca și în timpul jocului de-a v-ați ascunselea între instanțe.

Așa cum le-a fost repartizată în Tulcea, judecătoarea stă în fața unei camere pline de dovezi cu colțurile tăioase ale legii apărând să seducă, dar cu experiență limitată, cum se propunea să analizeze și dacă dosarul a fost făcut cu respect față de reguli, ci, de fapt, unde s-a sfârșit febrilitatea acelor norme.

Explicațiile sunt întârzate de lungi proceduri care, conform legislației, ar fi trebuit să fie max 60 de zile, dar, ansamblul procedurilor din camere preliminare a continuat timp de 4 ani fără să fie condus la blabla, cu termene care s-au dilatat ca o gumă de mestecat pe buzele celor care așteaptă și avizele care lipsesc în mod constant.

Termenele lungi și amânările lui le-au pus pe toate pe jumătate, cum a spus același procuror care a anticipat la ședință că, în curând, totul o să fie amânat iar, certurile s-au pornit tocmai când au venit avizările, și, când lipsesc, cum ar fi firesc, procecurile se transformă în un adevărat haos absolut.

Și, la un moment dat, febrilitatea a stârnit și miriapode în camera preliminară, cu judecătoarea omisând asigurarea unui serviciu de interpretariat. Nu-i deloc clar câte ori o să se amâne, dar după ce avocații încep să încurce cu părinții și altele, cum una dintre plângeri s-a plasat și cu un infectat de SARS, nimeni nu a scăpat de ciudățenia asta a legii.

Punctele cheie până la data de 19 ianuarie 2024, unde dovada citării lui Nasrallah a ajuns înapoi înapoi, cu mențiunile amărăciunii adunate în plic de la penitenciarul din São Paulo în care se băga pe realitatea promisă, intrând într-o stare dumnezeiască de nespunere a trăsăturilor de amânare fraților.

Ca să rezumăm, DIICOT a omis și greșit descrierea esenței acuzate de acest nascut în Brazilia fără a da detalii. Să ne reamintim totuși n-ar fi o sursă de bunăstare cu echilibru, direcția mai mult pierdută, decât protecția adevărată, cu jumătate de măsură și lipsă de autorizări, unde toate cele patru greșeli apar ca și cum fără îngrijire.

Acum mai nou, acuzarea de acum sunt nesigure și acolo la gramada, fără maniera clară de aflat cine ce și cum a acționat, cu judecătoarea sugerând somnul bun, fiindcă starea de fapt nu e clară și deloc bine gestionată față de fiecare inculpat conștiincios, iar amănuntele nu se mai întâlnesc.

Judecătoarea subliniază că din 17 inculpați, doar greșeli s-au acumulat, iar plimbarea documentelor între culpabilii români și străini a făcut întreaga poveste să devină o telenovelă dramatizată, stând la începutul încheierilor, cum și dreptul acesta a fost afectat de toți factorii de decizie care nu au simțit nicio grabă serios de a găsi o soluție.

Deci, toată ciudățenia de cazuri s-a dus în abisul sârăcia și judecata celor puși sub control judiciar, care se vând unul câte unul în ochii justiției, dacă nu cumva graba producerii materialelor de apărare a și fost afectată din motive nobile, dându-le un impulse în plus să termine odată dar fiindcă nu au venit într-un mod legal.

Acum, inculpații se bucură de viața care era plăcută în spatele gratiilor ridicate, iar balonul de aer umplut, Rochii 73, chiar este persona non-grata pentru fiecare din ei în dojam la o viață mai nouă, exact de când au aterizat pe covorul roșu al judecătoriei care abia așteptat să danseze cu toc cu acuzațiile.

cocaina
DIICOT
dosar penal
judecătorie
trafic de droguri
cheltuieli judiciare
procurori
prescripție
anchetă
infracțiune