Descoperire uluitoare în New Orleans: O piatră funerară romană răscolește istoria!
Într-o grădină neglijată din New Orleans, Daniella Santoro, proprietara unei case, a dat peste o piatră funerară veche de aproape două mii de ani, ce a arătat că nu tot ce pare a fi este, de fapt, un simplu decor de grădină. Spre surprinderea tuturor, aceasta a fost găsită în timp ce își curăța curtea plină cu viță de vie, care, de nota 10, arăta ca o junglă, iar ea însuși adică, nu a reușit să facă niciun fel de curățenie profundă.
„Smulgeam vița de vie, iar soțul meu s-a apucat de tăiat ramurile groase”, zice Daniella, dar minunea s-a petrecut când a fost chemată să vadă ce a descoperit soțul ei, un moment cu adevărat incredibil! Piatra era acolo, la suprafață, strângând praf, și să fim serioși, a fost un memento al vremurilor antice, având inscripții în latină care, chiar și așa, ridică multe întrebări. Oare ce-o fi fost în minte inimosului marinar? Bine, asta e întrebarea bună!
Deci, după o mică consultație cu o prietenă arheolog, soarta se dovedește a fi o poveste mai tumultoasă decât un roman de aventuri! De unde vine această piatră? Ei bine, conform spuselor specialistului, aparține unui marinar roman pe nume Sextus Congenius Verus, care, oarecum, a ieșit din istorie după 42 de ani de viață, dintre care mulți în slujba armatei. Se pare că familia acestuia a avut un simț dramatic pentru onoruri, dat fiind că inscripția a fost realizată de moștenitorii săi!
Susan Lusnia, un profesor de arheologie, subliniază că aceștia nu au fost doar niște oarecare oameni din trecut, ci erau soldați din flota pretoriană Misenensis, un adevărat simbol de putere românească care ne leagă, la o adică, de marea istorie. Între timp, foștii proprietari ai casei, Erin Scott O’Brian și compania, au fost pur și simplu șocați, pe când ei plantau un copăcel și credeau că doar au pus o piatră ca decor! Să fim serioși, noi toți credem că dăm peste comori ascunse când ieșim la grădinărit, dar chiar așa?
Acum, FBI-ul a intrat în joc, și, culmea, negocierile cu autoritățile italiene sunt în curs pentru a repatria piatra la locul ei de baştină, iar întrebarea flutură în aer, oare ce ne rezervă viitorul pentru istoria pe care o credem uitată?
