“`html
Un copil decapitat și mâncat de oameni, șocant și barbar: s-a întâmplat acum 850.000 de ani!
Într-o descoperire pe cât de bizară, pe atât de tulburătoare, arheologii din Spania iată că au dat peste o rămășiță, un copil de doar 2-4 ani din specia Homo antecessor, care, după cum susține NDTV, a fost, culmea, decapitat și consumat de alți colegi de specie, ca și cum și-ar fi servit micul dejun. Este practic o realitate cruntă din trecutul nostru străvechi, unde canibalismul se desfășura sub soarele fierbinte al Iberiei cu aproximativ 850.000 de ani în urmă.
Rămășițele în sine au fost descoperite în Gran Dolina, un sit arheologic în Atapuerca, care se dovedește a fi bijuteria coroanei în dovada canibalismului istoric, cu toate că, ah, ghiciți? Aceasta este cea mai veche dovadă de canibalism asupra unui copil, dar cine ar fi crezut că istoria ne poate surprinde atât de brutal, nu-i așa? Să nu uităm că Homo antecessor este cunoscut ca ultimul strămoș comun, dar cel târziu, se pare, a avut un comportament ceva mai ciudat.
Decapitarea copilului: un tratament similar cu prada, cum adică?
Ca un ghid pentru această poveste sumbră, vertebra acestui micuț a fost analizată de echipa de la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială, adică au observat tăieturi precise, gen „oh, ce interesant”, pe zonele anatomice relevante, ceea ce indică o decapitare absolut deliberată. Dr. Palmira Saladie, co-directoare a săpăturilor, ne așază în fața realității că nu e vorba de un incident izolat, ci de niște tăieturi care ar putea să le reamintească despre cum ne lua foamea, cam ca la o vânătoare obișnuită.
„Cazul este cu adevărat șocant, având în vedere vârsta lui și precizia tăieturilor, dar ce mă face să mă întreb este cum de am ajuns noi, azi, să trăim atât de civilizat?” ne mai zice dr. Saladie, lăsându-ne cu un gând de incertitudine cu privire la umanitate.
Continuarea acestui comportament, nu doar un caz izolat, ci un ritual?
Uau, deci nu facem excepții când vine vorba de strămoșii noștri, iar canibalismul în rândul oamenilor timpurii nu este o surpriză, dar implicațiile când este vorba de copii atât de mici, da, e rar, dar iată, dovada este aici, scrie și că „tratarea morților” este repetitivă. Dr. Saladie se întreabă retoric de ce s-a ajuns la un asemenea comportament ce pare să-l facă pe om mai puțin uman.
Ce știm de Homo antecessor, ei erau mai scunzi?
Acum, să ne întoarcem puțin la Homo antecessor, care trăia acum 1,2 milioane de ani și erau, atenție, mai scunzi, dar cu un creier mai mic, cam între 1.000 și 1.150 cm³, ce să mai, comparativ cu cei de azi cu aproape 1.350 cm³. Așa că povestind despre evoluție, aceștia erau punctul-cheie, dar ne ridică multe întrebări despre cum au gândit în acele vremuri.
Canibalismul, o practică comună în istoria umană?
Desigur, acest caz de la Atapuerca nu este singurul; atât timp cât ne gândim la istorie poate că, s-a mai practicat canibalismul chiar de strămoșii noștri, să luăm ca exemplu neandertalienii din Belgia, așa cum susține Scientific Reports, cu rămășițe de copii care au fost, ironie, procesate ca și cum erau animale de vânat, deci așa să ne întrebăm, oare ce se întâmplă în capul aceluia care a decis să mănânce un alt om?
Fie că este vorba de Gough’s Cave din Marea Britanie, unde Homo sapiens își transformau craniile în boluri, sau Moula-Guercy și sălbatica poveste a supraviețuirii, pare că canibalismul nu a fost doar o excepție, ci o normă. Deci, până la urmă, întrebarea se conturează astfel, a fost umanitatea oare mai barbară decât credem noi azi?
“`
