Descoperire Arheologică Șocantă în Ierusalim – O Adevărată Comoară din Plumb
Într-o colaboare neașteptată între Fundația Orașului lui David și Societatea pentru Restaurarea și Dezvoltarea Cartierului Evreiesc, a fost descoperit un obiect misterios în parcul arheologic Davidson, Ierusalim, dar oare ce ascunde acest sit istoric, așa că, în timp ce excavatorii lucrau cu spor la roasele de piatră și moloz, iată că au dat nas în nas cu o surpriză destul de întâmplătoare, cum că muncitorii, spionând cu ochi mari și curioși ceva diferit, au alertat-o pe Esther Rakow-Mellet, directoarea zonei, cum ar veni, un moment de tensiune în desfășurare cu o legătură istorică.
Pe cât de neașteptat, pe atât de captivant a fost momentul, că s-a descoperit un pandantiv poștal, îngropat sub tot felul de moloz în interiorul unei clădiri bizantine, un artefact ce ne transportă înapoi în secolele VI-VII, jucând rolul unei veritabile povești a unor vremuri în care bărbații evrei nu prea aveau acces liber în oraș, da, o cască de întrebări.
Acest pandantiv neobișnuit, lipsit de alte dovezi la fel de eclatante în antichitate, ar fi al doilea de tipul său vreodată, ce-or fi gândit, când primul era din aur, înfățișându-l pe împăratul Iustinian al II-lea, un detaliu ce pe undeva ar trebui să ne răscolească mințile privind poveștile nespuse ale trecutului.
Cu un aprofundat studiu arheologic, cercetătorii ne aduc în prim-plan un amănunt destul de captivant, acela că pandantivul respectiv conține nu mai puțin de 99% plumb, o alegere deloc comună, având în vedere că autoritățile din Israel susțin că acest pandantiv nu-i un pandantiv de bijuterie ci o amuletă, deci oare cum vine asta, că totuși îi confere o semnificație aparte, dar… oare ce voiau să ne transmită vechile simboluri?
Doctorul Yuval Baruch, cel ce ne-a dus prin labirintul acestei descoperiri, pare să confirme ideea, subliniind că plasarea simbolului Menorah, cu cele șapte brațe, pe un pandantiv din plumb e un semnal, un mesaj subliminal cum el reînnoiește memoria națională, iar, acest lucru devine din ce în ce mai evident că, în ciuda obstacolelor, evreii reușeau să ajungă la Ierusalim, dar, cum niciodată nu-i pe deplin clar în acest joc al istoriei ce-i reală și ce-i doar o amintire.
Și-așa, materia de care s-a folosit artizanul este plumbul, un material folosit nu tocmai de elite, ci mai curând de către masă, sugerând astfel că proprietarul nu era în căutarea podoabelor, ci a unui strop de protecție cândva, și chiar dacă astăzi acest pandantiv își păstrează farmecul, el ne poate lăsa în suspansul spectacolului etern al amintirii și al identității.
Deci, îmbrățișând poveștile acestor descoperiri arheologice, putem să ne întrebăm, oare câte altele mai sunt ascunse sub pământul Ierusalimului, așteptând să fie aduse în lumină? Se pare că fiecare piatră vorbește despre trecut, dar noi… rămânem în întuneric, prin gaura cu cheia de fier al istoriei.
