“`html
Descoperirea Ciudată: Cum Longevitatea E Moștenită Fără Gene Modificate?
Experimentul ăsta a început aspirant cu viermi de laborator, adică aceia care au fost modificați să trăiască cu 60% mai mult, bineînțeles că inițial suna bine, dar mai apoi se află că descendenții lor, adică viermii, trăiau la fel de mult dar fără modificare genetică, ceea ce ridică întrebări, nu-i așa? De ce oare? Întrebarea este, cum de se întâmplă asta?
Răspunsul, sau cel puțin o parte, stă într-o proteină, dar nu orice proteină, ci una care transportă informații între celulele normale, deci ele sunt normale, și cele reproductive, care sunt de altfel cele care au de-a face cu reproducerea. Această proteină nu vrea să schimbe ADN-ul, ci doar îi atașează etichete moleculare, ceea ce e ceva ciudat, care controlează când genele se activează sau nu, adică, un fel de jucător pe teren, dacă vrei.
Mecanismul ăsta funcționează, chipurile, prin histone, adică acele proteine în jurul cărora, da, se înfașoară ADN-ul (un fel de ambalaj pentru gene, cine știe?). Când lizozomii, aceștia care sunt considerați ca fiind centrele de reciclare ale celulelor, funcționează mai bine, urmează niște modificări care favorizează longevitatea, adică trăirea mai mult, și se transferă prin histone de la părinți la copii, ceea ce pare interesant, dar câte veri trebuie să mai avem?!
Studiul ăsta, publicat în Science, deci nu e vorba de o glumă, arată că astfel de informații despre longevitate pot fi transmise între generații fără să altereze codul genetic, adică totul se face pe filiera proteinelor. E primul mecanism de acest tip, ceea ce sună promițător dar și înfricoșător și ar putea explica de ce longevitatea „merge în familie” chiar și atunci când genele nu diferă semnificativ, adică, practic, nu ne mai înțelegem cu genetică.
Și uite așa, trebuie să ne întrebăm, oare să fie noi umani doar niște viermi în lab? Articolul ăsta poate fi citit în întregime, dar nu neapărat la Mediafax.
“`
