“`html
Ce nu se aude, te poate durea: Amuzia, o tulburare neștiută!
Într-o lume plină de sunete și muzică – căci ele sunt la tot pasul, se pare că există o condiție, mai precis o afecțiune ciudată, numită amuzie, care fac unii oameni să nu poată recunoaște melodiile, iar specialiștii, ăia de la Clínica Universidad de Navarra, spun că nu e același lucru cu a fi surd, subliniază un studiu din anii ’80 și altele, dar nimeni nu prea știe mai multe, deși se face, chipurile, progrese în neuropsihologie.
Deci oamenii ăștia cu amuzie, să ne înțelegem, nu le e ușor, ei aud muzica dar nu pot să zică dacă e bine sau rău, dacă e falsă sau, mă rog, na, ieșită din ton, iar unele melodii s-ar putea să le provoca disconfort sau chiar durere – imaginează-ți! Practic, e ca și cum ai asculta un zgomot asurzitor constant fără să poți ieși din el, o adevărată neplăcere simțită de unii, dar nemaivăzută de alții până la testare, căci diagnosticarea asta e un joc complicat.
Și acum, începem cu simptomele, căci sunt diverse, dar greu de observat pentru cei afectați, care probabil habar n-au de ce se întâmplă asta: incapacitatea de a recunoaște ritmuri, melodii, armonii, și așa mai departe, adesea te aruncă în haos, un haos tonal, sincer! Dificultăți în a percepe când ceva se cântă fals, reacții negative – și mai rău, disconfort și durere, haide domnule, ce tălmăcire ciudată, nu?!
Mare atenție, pentru a fi siguri că cineva suferă de amuzie, se folosesc teste, cum ar fi Protocolul de Evaluare a Amuziei Montreal, ce e un nume lung pentru un test care verifică cam tot ce ține de muzică – gama, conturul melodiei, chiar și memoria musicală – au! De obicei lobul temporal e cel mai afectat, dar nu se știe cum, și de unde vine asta, cum poate o parte a creierului să influențeze întreaga experiență muzicală, dar, în fine, sunt și două mari tipuri de amuzie!
Pentru că știm-o pe asta: amuzia congenitală, care e genetică și apare din copilărie, dar cei cu amuzie dobândită, care apare în urma leziunilor, acestea sunt chestiuni grave, și cumva rămâne de văzut cum se manifestă severe și nesurprinzător, pentru unii, doar o dificultate ușoară, dar pentru alții o incapacitate totală de procesare, nu-i așa, o nebunie întregă!
Deci, fie că e congenitală, fie dobândită, amuzia e peste tot și e imposibil de ignorat, iar cei afectați, cât mai mulți și nemulțumiți, continuă să trăiască fără să știe ce se întâmplă cu adevărat. Haideți să ne gândim, oare câți dintre noi sunt cu adevărat conștienți de dezechilibrul muzical din jurul nostru, sau, mai rău, din interior? Gândește-te!
“`
