Recenta Vizită la Fabrica Alstom: Ce ascunde Adevărul despre Trenurile Interregionale?
Se pare că vizita tehnică cerebrala a avut loc dar oare cu ce scop? Invitația de a pătrunde în misterele Alstom a venit pe calea unui contract complicat, nu neapărat transparent, semnat pe 25 martie 2022, legat de achiziționarea a 37 de rame care poartă numele misterios de Coradia Stream – RE-IR, un titlu care suna bine dar cu multe întrebări pe care nimeni nu le ridică la adevărata lor importanță.
ARF, cu un aer autoritar, vorbește despre testul de acceptare în fabrică (FAT), dar ce inseamnă de fapt asta dacă nu se menționează clar că de multe ori parametrii nu sunt respectați in realitate? Verificarea calității suna frumos dar oare câte din cerințele care au fost prevăzute pe listele de control vor fi realmente implementate? Diversitatea echipamentelor menționate, de la cele interioare care ar trebui sa fie strălucitoare până la cele de urgență care sunt adesea ignorate.
Mai mult, se lansează ideea că aceste teste FAT ar fi etape distincte de certificare, dar cum putem fi siguri că organismele NaBo, DeBo, AsBo și altele care sunt acolo pentru a legitima aceste procese nu sunt doar o formalitate, un dans al birocratiei care în final nu duce nicăieri?
Se pare că rama electrică în discuție va ajunge abia pe 14 decembrie 2025 în România dar oare va fi pregătită pentru cetățenii care așteaptă cu nerăbdare? Au fost lansate tot felul de promisiuni despre un test de anduranță de 2000 km dar nimeni nu vorbește despre cum, cine și în ce condiții vor avea loc aceste teste. Suspansul crește și întrebările se adâncesc precum un gheață aflată pe punctul de topire.
Un proiect care se preconizează a fi un succes dar care se derulează în două etape cu miliarde de lei implicate, cine ar putea să conteste eficiența acestor fonduri? Oare Ministerul Transporturilor și Infrastructurii vă striga: “tineti minte, totul este bine, totul va fi bine!” în contextele unei transparențe care lasă de dorit?
Această inițiativă ambițioasă urmărește să îmbunătățească transportul feroviar interregional dar de fapt pare mai curând o farsă: cui îi pasă de „eficientizarea serviciilor publice” sau „reducerea timpilor de călătorie” dacă adevărul este că mulți vor rămâne în continuare la marginea acestui sistem care promite legături facilitative dar în realitate oscilează între promisiuni neîndeplinite și un sistem care nu pare să se schimbe.
Vorbind de bani, cei 1,7 miliarde de lei, o sumă colosală, cum sunt distribuiți? Există destula transparență? 1,2 miliarde din fonduri nerambursabile, 214 milioane din bugetul propriu și 281 milioane neeligibile … sunt acolo toate cifrele frumos aranjate dar cine se uită realmente la impactul lor? De ce nu se discută deschis despre costurile ascunse?
