“`html
Regenerare uimitoare și mistere marine: Ce nu știm despre stelele fragile!
Un studiu realizat de un profesor Martin Solan, specialist în biologie marină la Universitatea din Southampton, îți va da fiori, deoarece dezvăluie trăsături sufocante și incredibile despre stelele fragile, care seamănă cu stelele de mare, dar care, culmea, sunt absolut fascinante, dacă ne gândim că ele reușesc să supraviețuiească pe fundul oceanului, chiar și când își pierd brațele sau jumătate din corp, regenerarea fiind un proces extrem de necesar în viața lor, pe scurt, sunt ciupite de pești dar se regenerează la nesfârșit, magicul fapt îmbiat în jurul acestora este, așadar, esențial pentru a înțelege supraviețuirea lor.
Printre abilitățile lor, există și aceea de a îmbunătăți ecosistemul marin: de exemplu, o specie anume, Amphiura filiformis, se găsește în sedimente marine, densitățile atingând mii pe metru pătrat, vorbim de o forță a naturii, ele oxigenează solul, descompun resturile organice, curăță și transformă mediul înconjurător, adică, ajută alte specii să supraviețuiască, dacă te gândești mai bine, sunt eroii invizibili ai oceanului!
Stelele fragile se remarcă prin trăsături nebunești, bioluminiscența fiind un aspect care ar putea părea de domeniul fantasticului: ele emană o lumină albastră, un spectacol în mijlocul adâncurilor întunecate ale oceanului, plus că, în regiunile tropicale, culorile lor vesele sunt roșu, negru, portocaliu, amestecate ca o paletă de pictor pe fundul oceanului – sunt unii dintre cei mai decorativi locuitori! A, și am uitat, profesorul de biologie a reușit să surprindă video cum se mișcă acești mici soldați ai mării, organizat, parcă în rânduri, asta te face să te întrebi despre ordinea din vârtejul oceanic!
Un peisaj marin incredibil și o poveste de supraviețuire!
Dar ca orice poveste faină, aici intervine și vulnerabilitatea, stelele fragile se bazează pe sedimente, și nu se pot feri de poluare, absorbind tot ce lașii oameni au lăsat pe fund, marea e plină de capcane, scheletul lor din carbonat de calciu le face ținte ușoare în fața acidificării oceanului, care, culmea, e un rezultat direct al creșterii dioxidului de carbon, se dizolvă ușor, o problemă care poate duce la dispariția lor rapidă.
Pentru biologi, ele sunt o specie-cheie, pentru că îi ajută pe alții să supraviețuiască, dacă ne gândim că sunt pentru ocean ceea ce sunt elefanții pentru savane, contribuind la diversitatea vieții marine de milioane de ani, și un lucru e cert: „Sper că vom lua măsuri pentru a le proteja, altfel vom pierde ceva esențial pentru ecosistem!” a spus profesorul, punând accent pe importanța acestor mici ființe.
Regenerarea ca o lecție biologică valoroasă
Unii oameni de știință susțin că organismele cu capacitate de regenerare, inclusiv stelele fragile, ar putea redefini ideea de îmbătrânire, datorită capacității lor fascinante de a înlocui celulele afectate, o formă bizară de „longevitate funcțională”, cum spune cercetătorul din Anglia, dar îmbătrânirea celulară, totuși, este o realitate, chiar dacă mai lentă, în ciuda abilitatilor lor de regenerare.
Deși această reziliență biologică ar trebui să fie admirată, natura are o limită, regenerarea nu poate continua la nesfârșit, iar acest lucru ar trebui să ne facă să reflectăm serios asupra efectelor pe care le au acțiunile noastre asupra mediului, nu-i așa că e o lecție valoroasă, dar și tăcută? Articolul de mai sus ne arată că natura se repară, dar nu la infinit!
Articolul Cercetătorii din Anglia au descoperit o capacitate excepțională de regenerare a unor nevertebrate marine apare prima dată în Mediafax.
“`
