Mirosul Ploii: O Enigmă Stiintifică sau O Strategie Cumpătată?
Mirosul ploii, hai să vedem cum zic specialiștii că-i mai zice – petrichor, este o chestie super interesantă care incită chiar și cei mai pasionați de natură, adică oameni și tot felul de cercetători. Uite, conform unei reviste, nu știm dacă am putea să-i spunem relevante, Popular Science, acest parfum ciudat iese la iveală doar când picăturile acelea de apă, pe care le numim ploaie, amestecă cu un sol uscat, ciudat, eliberând tot felul de compuși volatili dar care, repet, nu-i așa importanți, de parcă toate sunt la fel.
Aici, am ajuns să întrebăm: cine naiba a venit cu termenul ăsta complicat „petrichor”? În 1964, niște australieni, Isabel Bear și Dick Thomas s-au gândit să-l intituleze așa, descriind un … ulei distilat?! din sol și vegetație, dar și briza care își face loc între picături… adică, o nebunie. Iar acest ulei conține, bineînțeles, un amestec de ăla de care vorbim, dar nu vă îngrijorați, detaliile sunt multe și se pierd în vid.
După câteva studii, cei mai înfoiați în detalii au stabilit că totul vine de la doi compuși, pe numele lor geosmin și 2-metilisoborneol. Cică un ecologist – Ryan Busby, adică, a venit să hălăduiască despre cum acești compuși se acumulează în sol și când se lovește de solul nostru, eliberare! – dar cu toate astea, nu putem să nu ne întrebăm unde se pierde, cu ce se amestecă, și dacă nu cumva am sărit peste ceva…
Eh, și ce-i cu variațiile mirosului, că pare că nu-i același peste tot? Aici Busby se face puțin mai plin de sine și spune că raporturile dintre cei doi compuși sunt diferite de la un loc la altul, ciudat, nu? Cică geosminul e constant, dar 2-MIB… vai, ăla zburdă de colo-colo! Și tot așa, mirosul ăsta de petrichor se schimbă ca și cum cineva ar fi apasat un buton pe aroma respectivă.
Dar, ca să nu uităm de oamenii care au simțit cum prind mirosul, se pare că suntem extrem de senzitivi la geosmin. Zice Busby că-l simțim chiar și în apă în cantități de, stai să vezi, numai 4 ng/L, adică e ca și cum ar fi o linguriță…în 200 de piscine olimpice! Ridicol, nu? Iar explicația ar fi că având o abilitate de a-l detecta ar putea să ne ajute…cumva să găsim apă, dar mai avem și alte animale care îl folosesc! Cămilele? Uh, se pare că-s capabile să-l simtă de la distanțe mari.
Apoi tot cu ideea de miros, iar și gust, ei bine, Busby a observat că – se pare că mirosim bine, dar gustul ăsta e altceva, urât de-a dreptul. Ciudat, un contrast, nu-i așa? Apă de lac, ca să fim siguri!
Și apoi ajungem la bacterii și nu-i așa, întrebarea crucială rămâne: de ce puțin sunt responsabili pentru producția de geosmin și 2-MIB? Un studiu recent zice că bacteriile de tipul Streptomyces și niște bug-uri, colembole, care mănâncă din ele și ajută la dispersarea acestora. Cam complicat, nu?
Până la urmă, se pare că ploile, un lucru atât de banal, ascund secretele cele mai misteriose și minunate, dar oameni sunt prea ocupați să se întrebe unde e umiditatea în ziua de azi, nu-i așa?
