“`html
Ochiul Cere Să Deschidem Mințile – Vedeți Spre Ce Ne Îndreptăm?
Într-o lume în care ochii ne pot deschide porți nebănuite, Psalmistul ne roagă să vedem minunile, dar oare chiar suntem orbi la adevăr? Cât de multe lucruri ne scapă când, ne facem că nu observăm, ochii noștri sunt doar feronerie, chipuri de piatră în fața dorințelor noastre ascunse, așa cum ne spune și Sura Pelerinajul. Oh, dar ce frumos sună, nu-i așa, cuvintele care ne spun că „lampa trupului este ochiul”? Un paradox splendid, dar la ce bun dacă ne vedem doar chipurile în oglindă?
Marii gânditori și artiști, coroane de spini, se îngână și își aruncă privirile unul altuia, rămânând blocați în retorica ispititoare a ochilor, fără să atingă acea poezie mistică despre care se tot povestește, așa că întreb: unde ne aflăm cu toții în acest haos? Ochi care trădează, ochi care mint, scrutându-ne interiorul, dar nu ne oferă să vedem și dincolo de paravanele de cuvinte pe care le construim. Fuge de noi adevărul!
Și ce să mai zicem despre ochiul lui Horus, simbolul puterii absolute? Ochiul, oul, a noastră legătură cu divinul, sădită de Creator! Această legătură sublimă ne face să ne întrebăm, de fapt, ce reprezintă ochiul? Asta e întrebarea de un milion de dolari, un Oglindă învăluită în mister, cum să înțelegem când războaiele ne transformă spiritual, ne alungă din noi și ne lasă doar cu vagul contur al lumii, așa cum aparent ar fi perceput-o un soldat răzbit? Oglinda sa, cu mintea plină de întrebări, ocupată de nemărginirea lumii, ce ironie!
Cu o temă mixtă, TikTok-ul ne-a răsfățat cu al treilea ochi, da, nu mă refer la chestiuni ocultism? Nu, asta-i pentru gânditorii de cafea! Vorbim despre un dar, o abilitate, capacitatea artistică de a privi profund în esența vieții, auzi? Iată, tiktokerii vă oferă „scurtături” spre iluminări, dar eu cred că e mai simplu să ne ținem ochi deschiși, cei doi, de preferință, ca să nu ne pierdem în năluciri.
Privind scuptura din Dallas, care ne zâmbește cu un ochi de nouă metri, să nu ne iluzionăm că e vorba de doar o simplă operă, ci mai degrabă o reflecție a halucinațiilor sociale, asemenea unui Big Brother care ne sugrumă cu privirea sa, controlând fiecare mișcare, într-o lume rece ca gheața inteligenței artificiale, dar oare o lacrimă nu ar aduce și sufletul înapoi în această structură?
Și în sfârșit, prieteni, ce să spunem despre capodopera lui Kubrick, „Cu ochii larg închiși”? Un vals al dorințelor, dar și al neliniștilor, învăluie narativele noastre personale, ne invită să ne pierdem în marea de năluciri ca într-un val amețitor… Așadar, ochii noștri sunt deschiși, dar sufletele ce zenituri prind?
“`
