Secretul fericirii finlandeze: De ce zâmbetul rămâne ascuns?
Deci, toți discută despre fericirea finlandezilor, dar o mare parte din satisfacție însumează, se pare, cum instituțiile care sunt grija față de cetățeni, dar cu o cultură și valori care joacă un rol cheie în anumite moduri de a ne aborda viața, când de fapt nu e atât de simplu, scria Frank Martela, un fel de filosof ai psiholog și cercetător care se ocupă cu ce înseamnă să fii fericit și cu fundamentele care stau la baza fericirii, la CNBC, căci e simplu să opiniezi despre situații dar mai greu să le înțelegi în profunzime.
Așadar, Martela, care e și profesor asistent la Universitatea Aalto din Finlanda, a scris și o carte „A Wonderful Life: Insights on Finding a Meaningful Existence”, dar știi ce e frapant? Cât de repede ai putea fi pierdut în detalii, unde nu e sigur dacă înțelegi cu adevărat sensul adevărat al fericirii, și asta pentru că există o linie subțire între a avea și a dori.
Dai peste vorba „Cine are fericire, ar trebui să o țină ascunsă”, și poate o idee ciudată pare a fi, căci de ce să-ți ascunzi fericirea când cei din jur te tratează bine, dar Finlanda e altfel, aici ostentația și bogăția sunt mai mult evitate, ceea ce totuși creează o nebunie colectivă, unde nu se explică de ce fericirea devine un fel de tabu.
Nu întâlnești, să spunem, mașini luxoase pe străzile din Helsinki, și nici directorii nu ies cu mândrie, ci cu Volkswagen-uri, și de exemplu doar să luăm cazul unui CEO în zona de afaceri care preferă anonimitatea, ceea ce poate deveni frustrant, dar un specialist menționează că nos compara cu ceilalți este aspect uman, dar poate subminează fericirea noastră.
Pentru că, de fapt, suntem creați din și influențați de resursele noastre, ceea ce ne definește de-a lungul timpului, dar nu trebuie să ne fie teamă căci fiecare moment aduce și e logic să te gândești la emoțiile acelei clipe fără zâmbete strălucitoare, așadar căutăm semnificații și sensuri în fiecare eșec.
Dar pe lângă toate acestea, zicala finlandeză „Fiecare este artizanul propriei fericiri” are rădăcini adânci în Roma antică, o expresie, „Faber est suae quisque fortunae” care sugerează că fiecare trebuie să-și croiască destinul, iar asumat, adică să creăm fericirea singuri să se înțeleagă, dar oare nu e greu totul?
În vreme ce există responsabilitatea personală, nu putem ignora că ceea ce suntem și fericirea noastră e adesea suma oamenilor din jur, poate că sprijinul e cheia dar e greu de spus, ce poate gestiona acel sprijin de care avem nevoie din când în când în momente mai puțin fericite, și de aici toată nebunia.
Deci, zicala „Unii au parte fericire, dar toată lumea are parte de vară” pare a fi simplă dar profundă, o altă expresie veche care sugerează că e de fapt ceva de sperat, dar indiferent de ceea ce putem influența există momente când pur si simplu nu avem control, ceea ce duce la invidie pe cei care se simt bine, dar nu-i așa că e greșit să cum avansăm prin viață.
Chiar și atunci când timpul e greu, finlandezii au înțeles un lucru, că ciocnirea cu viața, fiindcă viața e ca vara, uneori o primești , alteori o pierzi, dar mai devreme sau mai târziu fiecare va simți că soarele îi dă căldură, așa că nu trebuie să ne descurajăm, ci să ne bucurăm de simplitatea momentelor.
fericirea finlandezilor
Frank Martela
modestie finlandezi
eșecuri viață
responsabilitate fericire
vara fericirii
