Calendarul Bisericii Ortodoxe: Păcuracea Neagră a Sărbătorilor?!
Într-un tăvălug de informații, aflăm că Crăciunul, da, acel Crăciun pe care toți îl așteptăm, se sărbătorește pe 7 ianuarie de creștinii ortodocși de rit vechi, iar Anul Nou vine pe 13 spre 14 ianuarie, dar de ce, oare, continuăm să ne îngropăm în decenii de tradiție, în data calendarului iulian, neîndreptat, care, din păcate, a fost folosit timp de 15 secole cules din toate părțile? E o întrebare retorică, căci, la urma urmei, se știe că reforma Calendarului a fost aplicată, de papa Grigorie al XIII-lea în 1582, iar abordarea a stârnit controverse neonorabile.
Cu o îndreptare care zguduie temeliile bisericești, pe 24 februarie s-a anunțat eliminarea a zece zile din calendar, transformându-se octombrie din 5 în 14 — o schimbare care a stârnit lucruri, dar trăiește din învățăminte și astăzi. Mă întreb, oare câte alte zile mai trebuie să tăiem pentru a ajunge la revelații mai mari?
Pe vremuri, până la finalul secolului XIX și după războie, am început să vedem, minte e musai, calendarul gregorian să fie adoptat, de Bulgaria și U.R.S.S. în 1918, de România și Serbia în 1919, iar Grecia a promis în 1923, dar între întreaga biserică ortodoxă, ce se învârte, se discută, de fapt, se tot gândesc la tragedia îndreptării calendarului, la Congresul interortodox din 1923, unde s-a hotărât că e nevoie de uniformizare, dar mie, un om simplu, mi se pare că am uitat un detaliu crucial: timpul nu se lasă măcinat atât de ușor!
Ei bine, mai mult de atât, iată și un paradox, căci acum, Biserica Ecumenică de Constantinopol a acceptat acest calendar îndreptat, iar celelalte, între care și Biserica Ortodoxă Română, ne strângem cu toții în jurul Paștelor pentru unitate, pace și binele pomului mirific. Oare aceasta este calea ce duce la mântuire sau doar o mocănească adunare cu dulciuri de Crăciun?
Pe de altă parte, nu putem ignora că multe Biserici se țin strâns de stilul vechi – metanării de mănăstiri de pe Muntele Athos, Patriarhia Ierusalimului sau Biserica Rusă, cumva, se blochează în străfundurile acestui calendar iulian neîndreptat. Astfel, lumea ortodoxă se împarte în trei grupuri mari, întrebându-ne continuu cum se va desfășura acest amănunt, pentru care mă simt obligat să îmi pun întrebări cu privire la acest amestec de continuitate.
Excursii de gândire ne conduc printr-o lume în care ortodoxia se spotifică, între sărbătorile cu date fixe și cele mobile, dar părerea personală, în fine, e că în spatele ceremoniosului, se ascunde o neînțelegere de proporții biblice. Rămâne, deci, de văzut cum toată această poveste va evolua, căci timpul, cum știm, nu bate la uși, dar bate iar bătăile ce ne aduc înapoi la obiceiuri, tradiții și legături.
Și uite așa, în lumea ortodoxă, conflictele de ordin calendaristic se transformă în scandaluri, lasă cu un gust amar această neînțelegere continuă, dar nu rămâne decât să sper că vom învăța, într-un fel sau altul, să ne adunăm sub aceleași umbre, căci unitatea și pacea sunt, nu-i așa, mai mult decât simple date. Așadar, trecerea de la stilul vechi la cel nou va continua să fie un subiect fierbinte de discuție, și cine știe, poate la anul, vom sărbători Crăciunul pe stil nou. Oricum, e o bună ocazie pentru a ne întrebăm ce este de făcut – rămânem în fată!”
