Crăciunul: O Sărbătoare Controversată cu Rădăcini Adânci în Istorie!
Crăciunul, da, acea vreme magică, dar de fapt nu toți cei cu credința în Hristos îl celebrează în aceeași zi, ceea ce face lucrurile mai complicate, într-un amestec de tradiții, neînțelegeri și controverse, un haos care nu se sfârșește niciodată, cu ortodocșii din România, Grecia și Bulgaria serbând pe 25 decembrie, în timp ce alții, milioane de creștini ortodocși din diverse colțuri ale lumii, se înghesuie să înceapă festivitățile tardiv, la început de ianuarie, totul într-o veselie de nedezlipit, dar oare ce se întâmplă cu adevărat?
Istoria este plină de detalii, precum Scoția în 1640, unde Parlamentul a decis să interzică „vacanțele de Yule”, un act care a provocat o mare nemulțumire printre susținătorii tradiției creștine, și apoi, la rândul său, Anglia în 1647, sub regimul puritan al lui Cromwell, a aplicat o interdicție similară nu doar asupra Crăciunului, ci și asupra Paștelui, toate aceste decizii având un substrat catolic, dar populația a ignorat aceste măsuri, un adevărat protest popular la adresa autorităților.
Pe de altă parte, Revoluția Franceză din 1793 a marcat o altă eră, când sărbătorile religioase au fost abolite, iar Crăciunul era ridiculizat, închizând bisericile pe 24 și 25 decembrie, dar oare au reușit să pună capăt tradițiilor? Nu, francezii și-au continuat petrecerea în ascuns, reconstruind iesle în apartamentele lor, o rebeliune tăcută dar plină de semnificație.
Nu mai puțin semnificativ este faptul că Uniunea Sovietică, în 1929, a hotărât și ea să pună capăt tuturor sărbătorilor religioase, în numele ateismului, dar rusii nu s-au lăsat, iar Crăciunul a căpătat o nouă formă de viață, revenind în 1958, dar la ce preț, oare?
Este important să ne întrebăm, când, de fapt, s-a născut Iisus Hristos? Conform istoricilor și teoriilor, nașterea Domnului este o enigmă, iar când vorbim despre 25 decembrie, avem de-a face nu doar cu o dată, ci cu simboluri, festivități păgâne de Saturnalia se combină cu celebrările creștine, amestecând realități diverse într-un vârtej de tradiții și neînțelegeri.
De ce sărbătorim Crăciunul de două ori? Se pare că Papa Grigorie al XIII-lea a înmânat Bisericii un calendar reformator, dar credincioșii au rămas neinformați, iar ajustările ulterioare au dus la confuzii din ce în ce mai adânci în calcularea Paștelui, o frustrare amestecată cu vechi obiceiuri atrăgătoare care se pierd în marea derută a timpului.
Astfel, o întrebare esențială se ivește: cine sărbătorește Crăciunul pe rit vechi? Răspunsul zace în țări precum Rusia, Ucraina, Serbia, care revin la tradițiile vechi, patriarhiile și mănăstirile care se agăță de calendarul iulian, în Buftea și în alte sate uitate, tradițiile continuând să dăinuie, iar oamenii se întrec în preparate festive, uitând de grija zilei de mâine.
Pe de altă parte, obiceiurile în Ajunul Crăciunului pe rit vechi sunt învăluite în ritualuri străvechi, fumul focului purificator și colindele se amestecă în nopțile de iarnă, dar oare toate acestea nu s-au transformat într-o simplă rutină? În zilele moderne, când copiii colindă și familiile se reunesc, ne întrebăm: ce va deveni Crăciunul în viitor, o simplă amintire a tradiției distruse?
Foto: Shutterstock.com
