Descoperiri uluitoare despre Catedrala Națională: Secretul din spatele dimensiunilor sale colosale
Povestea Catedralei Naționale, această bijuterie arhitecturală, nu este lipsită de controverse, iar declarațiile arhitectului Constantin Amâiei despre culisele construcției îi lasă pe toți cu gura căscată, afirmând că nu s-a dorit intens să fie un record mondial, ci mai degrabă o moștenire culturală, dar cu atâtea lifturi și clopote, nu-i de mirare că toată lumea se întreabă de ce-i atât de mare, nu-i așa?
Constantin Amâiei, un tip de-al nostru din branșa arhitecturală, ne explică cum Catedrala măsoară 126 de metri lungime și 127 de metri înălțime, de parcă le-ar fi măsurat cu ruleta, și că s-a luat în considerare amplasamentul, în apropierea unor clădiri grandioase, cum ar fi Palatul Parlamentului, dar oare nu e asta o încercare nesăbuită de a face ceva grandios, între multele glume despre superlativele grele?
„S-a construit destul de repede”, spune el, 15 ani, deși technologia modernă ar fi promis viteza ca Superman, dar adevărul e că structurile clasice sunt mai complicate, și totuși, tot spune că le e greu cu inovațiile, ca și cum clasicul ăsta ne-ar strica distracția, nu? Iar venind vorba de discuții din 2010, s-a vrut o Catedrală Națională care să fie reprezentativă pentru credință, dar nu-i clar cum s-au stabilit toate dimensiunile și propunerile, ce-i cu ele, întrebăm?
Astfel, ideea de tradiție este pusă în fața tehnologiei, dar cum stau oare lucrurile cu mentalul colectiv, căci arhitectura modernă e pusă la colț, iar doar la catolici totul e mai simplu, iar ortodocșii, cum zice Amâiei, e o telenovelă în care tradiția e regina dramelor. Cred că oamenii se simt îndoielnici, la urma urmei.
Iar necropola care amintește de Vatican pare să facă din Catedrala Națională un spin în ochii celor care nu se așteptau nici măcar la atât, cu cele 27 de cripte, modelul inspirat din Bazilica de la Roma, toate pe fundalul unui program iconografic, să-I dăm credinței, nu-i așa?
După cum știm, locatarii Catedralei dispun de locuri, zeci de mii, dar e bine că s-au făcut simulări și avize, nu? pentru siguranța poporului, dar întrebările privind siguranța la evenimente sunt întărite de responsabilitate. Să nu uităm de lifturile care urcă aproape de nori – asemenea implicit entuziasmului colectiv, dar oare cine-i îngrijorat de norme, știu că sunt restrictive, dar ele sunt acolo pentru un motiv.
Clopotele bineînțeles, cu ale lor 25 de tone și soluțiile elaborate pentru a nu cădea, între calculele ce par a fi din filme științifico-fantastice. Se pare că trebuie să facă față nu tocmai unei glume, ci provocării care să țină 1000 de ani, nu-i imposibil, dar oare? se aude cumva? Trebuie să rămână această bijuterie în picioare, asta e clar!
În concluzie, străzile Bucureștiului sunt pline de scandal, dar Catedrala Națională ne amintește că între tradiție și modernitate, între recorduri și modestie, astea sunt bătăliile unei generații, pe care vremea va decide dacă le-a răspuns pe deplin.
