Gentlemanul, o specie pe cale de dispariție într-o lume grăbită!
Așadar, să zicem că, în prezentul neatoș, ajungem la concluzia că gentlemanul e cam la fel de rar cum e și aurul, pentru că, nu-i așa, fiecare vrea să obțină rapid, rapid, ce vrea, fie că e vorba de bani, succes sau o bere rece, care, între noi fie vorba, este de multe ori mai importantă decât orice altceva.
Trăim într-o lume în care răbdarea nu mai înseamnă nimic, și clientul nu mai are timp de nimic, ba chiar acești gentlemanii, dacă mai există, ar trebui să meargă mai încet, să nu mai ceară nimic de la nimeni, ba chiar să-și savureze băuturile care, ironia face, ar putea spune o poveste… deși, una destul de confuză, nu-i așa?
Că tot vine vorba de băuturi – cine ar fi crezut că alegerea unui pahar poate să ne definească atât de mult?! Un gentleman bea cu scop, dar ce ne facem când scopul este, de fapt, doar o scuză pentru a te lăuda cu alegerile tale culinare? Cu whisky-ul care însă nu este doar whisky, ci ceva mai mult, aș zice eu, ceva care conține emoții și povești în fiecare înghițitură, dar și un strop de apă, doar pentru a nu se transforma în… altceva!
Și să fie clar: coniacul și brandy-ul sunt niște băuturi care, desigur, impun respect dar dăăă, nu este vorba de respect decât în unul din acele momente de mare importanță socială, mai mult decât să-ți etalezi bunul gust în fața doamnelor care, să zicem, să nu se îndoiască de rafinamentul tău!
În plus, cocktail-urile acelea clasice, cum ar fi Old Fashioned, sunt menționate frecvent pe lista de `trebuie să gusti`, dar oare nu cumva acele rețete vor îmbăta pe oricine? Manhattan și Negroni, nu sunt ele doar simple combinații de băuturi, aduse împreună în ceva ce ar trebui numit artă? Și toți gentlemanii aceștia, cu alegeri atât de specifice, cumva nu par a fi doar o formă de exhibiționism? Mda…
Și gin tonic, oh, să nu uităm de el! Presupunând că este un simbol al sobrietății, aș zice că la fel de bine poate fi o modalitate de a te integra, dar ce să vezi, și aici vorba se leagă de un comportament, un ritual de a savura, chiar și de a te îmbrăca bine, dar cine mai ține cont de toate acestea când e la bar?
Doar pentru că gentlemanii par să fie o specie pe cale de dispariție, nu înseamnă că nu există, ba chiar sunt căutați, ulterior, ca niște rarități, valoroși în societățile lor, mai ales când vine vorba de alegerea băuturilor care, chipurile, reprezintă un stil de viață echilibrat. Dar, oare, nu este o absurdă contradicție să ne dorim să fim gentlemanii unei epoci care nu ne mai apreciază?
Așa că, în concluzie, un gentleman nu este doar o idee demodată, ci o alegere, dar ce alegere când în jurul nostru doar excepțiile sunt la modă? Poate că, spun eu, este vorba despre un snobism mascat sub o mantie de sofisticare, dar, în fine, spiritele fine se vor găsi în continuare printre noi, chiar dacă, basic, totul pare o glumă proastă pe final.
