Weekendul Britanicului Rob Lewis în Transilvania: O Aventură nemaiîntâlnită sau O Capcană Turistică?
Povestea începe cu Rob Lewis, jurnaliști de la The Sun, care după un zbor scurt cu easyJet, a ajuns în Brașov, chiar așa, fără prea multe formalități, dar cu o impresie destul de bună a unui loc plin de „mister și legendă”, doar că întrebarea e dacă chiar e așa sau doar o făcătură, vorba lui Lewis, că na, toată lumea știe că Transilvania e plină de fantezii gotice, dar oare cât e realitate? De la volanul unei Dacia Duster 4×4, care-i perfectă pentru drumurile de munte, el pare să-și spună povestea ca o poveste de dragoste, dar e mai mult un fel de zbor al minții.
Și iată, prima oprire atinge Castelul Bran, acea fortăreață ce-i dă atâtea frisoane, dar oare chiar are legătură cu Vlad Țepeș sau toată povestea e un marketing ieftin pentru turiști? Spune că „deși nu există dovezi clare”, dar, scuză-mă, chiar trebuie să mai facem un efort să ne convingem privirea de povestea asta? Totuși, turnurile gotice și scările scârțâitoare vin cu istoria sângeroasă a fortăreței, ce face ca locul să pară fascinant, dar de ce? E greu de spus, deja ne confundăm în hățișul miturilor.
După un ocol prin istoria castelului, Lewis ajunge la Villa Hermani, o pensiune hipsteritică, care se laudă cu sustenabilitatea. Cafeaua pe terasă cu o priveliște perfectă sună bine, dar cât de real e? „Aromele locale”, „atmosfera de armonie cu natura” sunt termeni frumoși, dar până unde ajungem? Bună parte din descriere sună mai mult a reclamă decât o realitate palpabilă.
Și în vreme ce se laudă cu „trasee pentru drumeții”, el se îndreaptă spre observația unei ursoaice brune în pădure. Poate că sună ca o experiență de neuitat, dar are locul cu adevărat asigurări că natura își va păstra fauna? „Un total de 12 urși în 2 ore” devine un statistic ce ridică niște întrebări despre securitatea acestor animale, dar Lewis folosește totul pe post de „emoție” fără să se întrebe despre consecințele corupătoare ale turismului.
Seara, cina tradițională românească se transformă într-un „răsfăț” culinar, dar oare mâncarea asta nu cumva e un alt mit delicios adus pe farfurie? Sarmalele și papanașii sunt parte din cultura noastră, dar totul e o garnitură de marketing forțat? Ziua se încheie cu peisaje pitorești și „singurele embuteiaje” sunt turmele de vite, însă, chiar e asta tot ce are de oferit Transilvania? Lewis pare să spună că da, dar iarăși, se întrebăm dacă nu cumva ne îmbie cu o imagine idilică prea riscantă?
La urma urmei, Carpații nu sunt doar un fundal gotic, ci un amalgam de „cultură și viață sălbatică”, dar suntem cu adevărat pregătiți să acceptăm toate miturile care vin cu ele? Poate că pachetele de aventură personalizate sunt soluția, dar oare nu s-ar putea transforma toate acestea într-o capcană turistică, mascată sub un strat de fantezie românească?
