“`html
Fenomenele ciudate ale lui Skatezake: de la 50.000 de urmăritori la dezamăgiri in skateboarding!
Într-un colț uitat de lume din Târgu Jiu, un tânăr pe nume Narcis Frunzaru sau, cum își mai spune, Skatezake, a reușit să adune mii de urmăritori pe TikTok, dar să fie, totodată, prins în capcana unor obsesii bizare, care, sincer, mi se par ciudate, mai ales când spunea că a visat să fie vlogger, dar a trecut la TikTok, un lucru pe care nu l-a crezut deloc la început, ci mai degrabă a fost chinuit de gânduri inutile și întrebări fără răspuns, „Ce fac greșit?”.
Pasiunea lui pentru skateboarding l-a dus departe, dar ai văzut, chestia asta i-a stricat relația, cam aiurea, dacă mă întrebi pe mine, toată viața lui s-a învârtit în jurul acelei plăci, dar a tot avut dezamăgiri și la capitolul dragoste. „Când eram copil, prietenul meu avea adidași cu roți, eu nu. Noroc cu skaterii mai mari, care m-au ajutat, eu cu placa lui, dar nu am fost nici când la un nivel prea înalt” adaugă el, parcă nostalgicz, parcă războinic.
La început a fost entuziasmat de plăci, dar, pe măsură ce a crescut, a realizat că skateboardingul îi cere nu doar efort, ci și cheltuieli. „Trebuie să-mi schimb adidașii lunar”, spune el, și, între noi fie vorba, alte prostii de-astea de care nu știu dacă îi vor aduce vreo bucurie pe termen lung. „Am și câștigat, n-am și câștigat, dar nu mă interesează banii”, continuă el, dar parcă te face să te întrebi ce-i în cap, dacă nu se vede bizara presiune a social media asupra lui”.
Între timp, Narcis și-a căutat fericirea pe TikTok, dar, culmea, nu s-a hotărât complet ce să facă. Părea că lupta între skate, vlogging și viața reală e o mare nebunie. „Mi-am rupt piciorul de două ori”, recunoaște el, turnând apă peste visurile de glorie, dar tot nu s-a lăsat. „Totul e mental”, spune el, ca și cum aș putea eu să înțeleg ce se petrece în mintea lui haotică când sare printre obstacolele acelea.”
Pe lângă asta, omul are și o impresionantă ușurință de a vorbi despre educație, a înființat o „școală de skate”, dar rămâne doar un vis neîmplinit căci copiii nu prea știau ce vor. „Chiar a fost o provocare,” insistă el. Și ştiu că a dat vreo 10 plăci neajutoraților, dar puțini au rămas să învețe. Cheltuielile, statul care nu dă doi bani pe skate, toate astea îl frustrează, dar, în același timp, are umor și nu vrea scandaluri”.
Deşi preferă pacea, Narcis nu s-a sfiit să ne povestească despre prietenii din comunitatea skaterilor, care sunt ca taximetriștii, dar de multe ori trebuie să ție cont de dorințele altora, mai ales că mulți „nu încurajează.” Cu toate astea, are o privire plină de suișuri și coborâșuri. „Tot ce vor tinerii e o placă”, spune el. Așadar, întrebarea rămâne: Skateboardingul o artă sau o nebunie efemeră ce-i acaparează pe mulți tineri?
“`
