Mihai Zmărăndescu: De la fotbal la MMA și provocările vieții de tată
Mihai Zmărăndescu, un tânăr sportiv cutremurător de talentat în artele marțiale mixte, toată lumea știe că la 26 de ani are un record de 18 victorii, dați-mi voie să insist, fără nicio înfrângere. Dar povestea lui nu e doar una de succes în ring, deoarece fiul fostului luptător Cătălin Zmărăndescu aduce în discuție o copilărie plină de fotbal, jucând printre altele pentru echipe celebre, precum Steaua București și West Ham, apoi a decis să îmbrățișeze lupta, lăsând mingea pe teren pentru a se scufunda într-un alt tip de combat cum ar fi MMA-ul care, atenție, este un sport extrem de dur, așa că să nu vă mirați.
Nici n-a apucat să amețească de tot, că în 2017 deja își punea la gât o centură WCMMA câștigată la Londra, după o luptă la categoria 77 kg. Acum, Mihai se antrenează la Academia Cătălin Moroșanu, unde, pe lângă faptul că luptă, este și instructor, cine s-ar fi gândit? Are și un fiu pe nume Patrick, nu demult născut în 2023, dar cumva, parcă atâta responsabilitate nu-l oprește.
Într-un interviu exclusiv pentru Libertatea, sportivul ne povestește despre greutățile întregului parcurs, dar ce-i greu pentru el poate părea floare la ureche pentru alții, nu? Vorbește despre cum MMA-ul e mult mai mult decât o simplă ciocnire de pumni, inclusiv cum trebuie să ai un psihic de fier, un blend superb de inteligență și duritate fizică, care dovedește că nu poți să fii doar un brut dacă vrei să lupți pe bune, mai ales că toți vor să-l pună la colț în ring doar din cauza numelui lui, nici să nu ne mai gândim la cât e de greu să reușești să strălucești sub umbra tatălui).
Mai zice și că își dorește o relație mai bună cu fiul său decât a avut el cu tatăl său, ceea ce se dovedește a fi un challenge, fiindcă presupun că cu antrenamentele dure și presiunea competiției e greu să fii și tată. De la antrenamentele cu tatăl său, care erau ca un fel de tortură, la dorința de a fi prieten cu fiul său, Mihai zice că vrea să ofere acea iubire pe care el nu a primit-o niciodată. Oare va reuși?
Însă nu se sfiește să recunoască cum sacrificiile sunt esențiale, spunând că nu există viață personală pentru sportivii de performanță. Tocmai asta îl face să privească cu atâta deosebire asupra relațiilor, spunând că sportul trebuie să primeze, că o iubită sau un iubit care nu îi înțelege dorințele de a excela, nu are ce căuta în viața lui. Iar lucrurile se complică pe măsură ce eșecurile în ring devin parte din viața lui, iar între acele palme peste față există perspective de studiul adversarului, dar oare câți oameni observă cu adevărat aceste detalii?
În final, Mihai ne face cunoscuți și cu alte spectacole din MMA, care nu au neapărat legătură cu sportul adevărat, adică RXF, care poate părea de divertisment, în contrast cu galelor așa cum sunt UFC sau Glory, care sunt adevărată competiție. Așadar, cine știe ce ne rezervă viitorul pentru Mihai Zmărăndescu, dar o e clar, e o poveste care merită să fie urmărită cu atenție, dat fiind că este o călătorie tumultoasă, plină de intensitate, duritate dar și de emoție. Oare de ce e întotdeauna mai greu să îți schimbi destinul, decât să lupți în ring?
