Imnul Național al Franței: „La Marseillaise” – Simbolul Libertății și Unității Naționale
LEAD: Imnul național al Franței, cunoscut sub numele de „La Marseillaise”, este un simbol de forță și identitate națională, având rădăcini adânci în Revoluția Franceză. Cântat în diverse ocazii, de la ceremonii oficiale la competiții sportive internaționale, acest imn reflectă idealurile de libertate, egalitate și fraternitate, devenind un reper esențial al statului francez și un simbol al unității naționale.
Scris în perioada tumultoasă a sfârșitului secolului al XVIII-lea, „La Marseillaise” a supraviețuit de-a lungul a peste două secole, traversând perioade de interdicție, controverse politice și reinterpretări culturale, dar a rămas un simbol al identității naționale franceze. Inițial intitulat „Chant de guerre pour l’Armée du Rhin” („Cântec de război pentru Armata Rinului”), imnul a fost redenumit astfel după ce voluntarii din Marsilia l-au cântat în drumul lor către Paris în 1792. Acest cântec nu este doar o melodie patriotică, ci o manifestare a rezistenței și unității poporului francez.
Despre imnul național al Franței
„La Marseillaise” a fost compusă în aprilie 1792, pe fondul Revoluției Franceze, o perioadă marcată de schimbări politice și sociale majore. Mișcarea republicană câștiga teren, în timp ce monarhia se prăbușea, iar deviza „Liberté, égalité, fraternité” începea să devină un motto național. Imnul a fost scris de Claude Joseph Rouget de Lisle, un căpitan de geniu, care, la acea vreme, se afla în Strasbourg, invitat la o recepție organizată de primarul Dietrich, care marca declarația de război a regelui Ludovic al XVI-lea împotriva Austriei.
Cum a luat naștere „La Marseillaise” și cine l-a compus
Rouget de Lisle a scris imnul într-o singură noapte, inspirându-se din contextul revoluționar. Deși inițial imnul a fost difuzat în Alsacia, a câștigat rapid popularitate, fiind interpretat de federalii din Marsilia în timpul insurecției de la Tuileries. La 14 iulie 1795, „La Marseillaise” a fost recunoscut oficial ca imnul național al Franței, devenind un simbol al unității naționale. Imnul a evoluat de-a lungul anilor, având parte de diverse interpretări și adaptări, dar a rămas un reper constant al identității franceze.
Câte versiuni a avut „La Marseillaise”
„La Marseillaise” nu are o versiune unică, fiind interpretată în diverse forme, cu sau fără acompaniament vocal. Primele variante nu erau semnate, ceea ce a ridicat întrebări cu privire la autorul real. Deși Rouget de Lisle a fost considerat un compozitor mediocru, imnul său a devenit extrem de popular, mai ales în armată. După Revoluție, imnul a fost interzis în timpul domniilor lui Napoleon Bonaparte și ai monarhilor Louis XVIII și Charles X, din teama că ar putea reaprinde dorința revoluționară a poporului. A fost reintrodus în timpul Revoluției din 1830, dar a fost din nou interzis în timpul domniei lui Napoleon III. Cu toate acestea, „La Marseillaise” a rămas un simbol al Revoluției Franceze, fiind cântat cu entuziasm de Ziua Bastiliei, pe 14 iulie.
De câte ori a fost interzisă „La Marseillaise”
Imnul a fost adoptat oficial în 1879 de către Cea de-a Treia Republică Franceză, fără o armonizare oficială. Ministerul de Război a stabilit o versiune de referință în 1887, din cauza haosului muzical creat de diversele interpretări. Cenușa lui Rouget de Lisle a fost transferată la Domul Invalizilor pe 14 iulie 1915. De-a lungul timpului, imnul a fost interzis sub ocupația germană, fiind adoptat de forțele de Rezistență, iar generalul de Gaulle l-a reinstaurat ca simbol național în 1942. Caracterul său de imn național a fost reafirmat în Constituțiile din 1946 și 1958.
Versuri „La Marseillaise” – imnul Franței
Imnul „La Marseillaise” conține șapte strofe și un refren, dar la ceremonii oficiale este interpretată de obicei doar prima strofă și refrenul. Versurile originale evocă teme de luptă și apărare a patriei, având o profundă semnificație istorică și culturală. Iată un fragment din imn:
Allons enfants de la Patrie,
Le jour de gloire est arrivé !
Contre nous de la tyrannie,
L’étendard sanglant est levé,
(bis)
Entendez-vous dans les campagnes
Mugir ces féroces soldats ?
Ils viennent jusque dans vos bras
Égorger vos fils, vos compagnes !
Refren:
Aux armes, citoyens,
Formez vos bataillons,
Marchons, marchons !
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons !
Imnul Franței „La Marseillaise” – versuri traduse în limba română
Marseieza
Înainte, copii ai patriei!
Glorioasa zi a sosit!
Împotriva noastră, al tiraniei
Însângerat stindard s-a înălțat,
Însângerat stindard s-a înălțat.
Prin câmpiile noastre auziți
Răcnetele nemiloșilor ostași?
Ei vin până în brațele voastre
Să vă măcelărească fiii și soțiile!
Refren:
La arme, cetățeni,
Formați batalioanele,
Înainte! Înainte!
Fie ca sângele lor impur
Brazda să ne-o ude!
Semnificația versurilor „La Marseillaise”
„La Marseillaise” reprezintă o chemare la apărarea patriei și mobilizarea cetățenilor împotriva tiraniei. Imnul nu este unul liric, ci militant, având un caracter revoluționar. Versurile evocă ideea de fraternitate și chemarea la luptă, simbolizând valorile fundamentale ale Revoluției Franceze. Criticii contemporani discută despre violența și xenofobia potențială a unor expresii din imn, dar majoritatea francezilor consideră „La Marseillaise” un document istoric esențial, care trebuie înțeles în contextul său istoric.
Foto: Shutterstock.com
