Zăpadă, Măști și Carnaval: Hâzii din Chintelnic Sparg Normele Tradiționale!
Într-o noapte rece de ajun, cu toate astea ciudat de fermecătoare, în satul Chintelnic, Bistrița-Năsăud se desfășoară un ritual pe cât de neobișnuit, pe atât de captivant, cunoscut sub numele de hâzii, care, dacă ar fi să îi credem pe bătrâni, n-au fost mereu așa, dar mai puțin este spus că scopul lor rămâne același – colindatul după întuneric pentru a alunga spiritele rele, iar localnicii se maschează cu tot felul de măști, de la gogoși vopsite până la măștile moderne care fac săparături orice mică tradiție.
Ei, hâzii, colindă satul, întâi cu fețele acoperite cu obrăzare de pânză, cum ar fi fost tradiția, dar, cum vedem pe la tineri, aduc și măști cumpărate, căci de ce să te complicezi cu tradiția când poți să ai o mască din comerț, mai ales când ritmul carnavalului răsună în urechile tuturor, chiar dacă nimeni nu mai știe cum era altădată, sau poate că toată lumea știe, dar nu zice, făcând ca totul să fie secret și misterios.
Ce poate fi mai ciudat decât să observăm cum, în jumătate de noapte, acești colindători mascați să te abordeze cu ospitalitatea unui tânăr care a ascultat poveștile bunicilor, începând cu prima oprire la preotul satului, loial și plin de bunătățuri, pregătit să răspundă cu un zâmbet și o religiozitate la pachet, chiar dacă puțini din tineret mai cred în duhuri sau în legendele pe care bătrânii le transmit cu vocea tremurândă!
De altfel, nu te poți ascunde de magia acestui moment, căci ploaia de zăpadă care a venit chiar în ajun aduce un farmec, într-o lume în care peisajul de iarnă pare să ascundă și mai multe mistere, iar Maria Țimbolmaș, o legendă vie a satului, a făcut un pact cu zăpada și gogoșile pangroase, delectându-i pe hâzi cu pancovele pe care, de mai bine de jumătate de secol le prepară, un fel de traditie care contrastează atât de bine orașului modern și efemer, încât ne întrebăm dacă această noapte va deveni vreodată o amintire învăluită în zăpadă și nori pufosi!
Așadar, haosul din Chintelnic nu este doar un carnaval, ci un amestec fermecat de tradiție și modernitate, de care, cu siguranță, nimeni nu va uita repede, dar ce mai contează? Căci în esență, ceea ce rămâne cumva încercat de întuneric, este spiritul acestui costum și a poveștilor spuse pe jumătate, care ne fac pe toți să credem în magia discretă a obiceiurilor, chiar dacă unii spun că nu mai sunt aceleași cum erau odată.
