“`html
Atenție! Rusaliile se întorc cu spiritele morților și obiceiuri stranii!
Se știe că, odată cu sărbătoarea care se mai numește și Duminica Cincizecimii, un amalgam ciudat de credințe și ceremonii are loc, de fapt, 50 de zile după Paști, trecând astfel peste limita credinței și superstițiilor, unde, mă rog, oamenii se adună la biserică să celebreze ceva ce nu înțeleg pe deplin, dar totuși participă, pentru că așa e tradția și obiceiul, ce mai e și asta, odată cu Rusaliile intră în scenă Călușarii, un fenomen care, fie vorba între noi, nu poate fi ignorat, dar cum se face asta, cine știe?!
La îndemnul cuiva, poate fiind Sfântul Apostol Petru, se pare că 3.000 de oameni au fost convertiți la creștinism, care au fost, cumva, nucleul comunității creștine de mai târziu și așa se face că Pogorârea Duhului Sfânt devine, alături de Paști, a doua mare sărbătoare rezervată botezurilor, dar nu știu de ce, în ziua asta nu e voie să ne îngenunchem și să facem post, iar despre spectacolele păgâne… ei bine, acestea sunt interzise, așa, cu un decret pe undeva.
În Faptele Apostolilor, un tip, de fapt Evanghelistul Luca, ne povestește cum Duhul Sfânt a coborât sub chipul unor limbi de foc, lucru care-i face pe 12 Apostoli să devină super-eroi, căci acum pot să vorbească diferite limbi și, wow, încep să propovăduiască învățătura Mântuitorului, la propriu, făcând minuni care-i întorc pe păgâni de la idoli, dar mai fac și ceva bine pentru simplii oameni și împărați, dar mă întreb, câte minuni sunt acceptate într-o zi normală, nu?
Pe plaiurile României, vestitul Apostol Andrei e cel care a început totul, spun istoricii, căci colindele și toponimiile locale vin și confirmă, Peștera și Pâraul Sfântului Andrei, nu-i așa? Dar, oh, cum se transformă o sărbătoare, până la finele secolului IV, apare ciudățenia că și Cincizecimea era sărbătorită alături de Înălțare, dar, dintr-o dată, s-a luat decizia de a-și căuta propriul loc și a devenit sărbătoare de sine stătătoare, așa că, de ce nu, poate asta îi dă o notă de exclusivitate!
Azi, prin biserici miros de tei și nuc, unde ramurile sunt sfințite și împărtășite credincioșilor, simbolizând acele limbi de foc, dar cine se mai gândește la tradiția asta profundă când, de fapt, oamenii sunt doar acolo să primească, nu ca să înțeleagă, și, se zice că ierarhii sunt moștenitorii harului apostolic, smulgându-l din generații în generații.
Rusaliile – o sărbătoare populară plină de spirite necurate!
Rusaliile, oh Rusaliile, e o sărbătoare dedicată spiritelor morților, dar care se desfășoară pe o perioadă ciudată, căci în Moldova și Transilvania durează trei zile, dar în alte locuri, cum ar fi Muntenia și Oltenia, am auzit că sunt chiar șapte, iar în Banat se ajunge până la opt, cine le mai poate ține minte, nu-i așa? Se pare că, conform tradiției populare, spiritele morților se întorc să facă rele, dar pentru a le îmbuna, le zic Iele sau Zâne, și să vedem fiecare cum o să ne ferim de aceste spirite!
Am aflat că în special copiii erau țintiți de Rusalii, și se dădeau la naștere, dar se vorbește și despre avertismente cu pelin și usturoi, plante care stau la brâu sau sub perne pentru a ține la distanță spiritele rele, în diverse zone, cum ar fi Muntenia sau Moldova, dar treaba o fac cu stil, preparând uleiuri pentru ungerea vacilor, sau descântece ciudate care să se vindece!
Și da, în Ardeal se păstrează obiceiuri vechi, unde fetele așteaptă cum să împodobească boul, iar dacă ating coarnele acestuia, zic că e semn de măritiş – cum e cu adevărat?!
În concluzie, Rusaliile sunt o mare nebunie cu obiceiuri încurcate, fie că vorbești despre călușari, fie despre spirite, e o bulă de tradiții ce stârnesc controverse în fiecare an, iar cine știe câte altele se mai întâmplă, dar cei mai mulți sunt doar spectatori în acest joc al vieții!
“`
