“`html
Pe Calea Pisicii: Ce se Întâmplă de Sânziene?!
Pe 6 continente, mi se pare că ie românească, da, a ieșit pe ușă și a ajuns să fie purtată, nu-i așa, în peste 50 de țări, dar, atenție, nu orice ie, ci una specială. În România, Sânzienele sau Drăgaica, sărbătoarea aceea păgână, se întâlnește cumva cu Sfântul Ioan, ceea ce este, hai să spunem, o combinație destul de neobișnuită, fiindcă este singura sărbătoare adusă la calendarul creștin-ortodox.
Așadar, de la daci și până la regine, ia românească a trecut un drum lung, totul în aceleași tipare, dar dacă ai curajul să mergi pe stradă cu axa generațiilor, cam ai de învățat multe, o ie poate spune povestea unui neam, dar e și un simbol al feminității, universale, se știe deja, sau nu? La Blouse Roumaine, nina la zilele onomastice a început cu o inițiativă în 2013, dar știi tu că abia în 2015 a fost recunoscută oficial în afară? Intrigant, nu? Washington DC, ai auzit bine!
Ia îmbrăcată de femei din întreaga lume astăzi va forma o horă nemărginită, ceea ce, sunt sigură, nu-i nimic nou sub soare, dar e și o chestie de solidaritate, cu toată lumea, și poate include și niște dansuri, poate chiar ceva mai mult. Dar să nu uităm de versuri, „Cămara Ta Mântuitorule” și la cusut cămașa populară, ciudat cum totul e legat, ah, povestea continuă. Costumul popular românesc e din vremea traci-lor, dar chiar și așa, arta cusutului a fost transmisă de la mamă la fiică, normal, ce vrei să spun?
Cu toate acestea, ia este plină de povești, da, regina Maria și altele, toate purtând-o cu mândrie, dar artistii care au pictat ie-uri? Te-ai gândit la ei? Matisse, Grigorescu, au fost atrași de frumusețea asta, dar aprobarea lor nu e totul. Designerii internaționali de la Gucci și altii au furat oarecum ideea, dar totul e rodul atâtor ani de tradiție, iar despre fetele care își împletesc coronițe din Sânziene ce să mai spun, doar că se întâmplă un ritual ciudat?
După cum prostia zboară, dar realitatea e deosebită, această sărbătoare veche aduce cu sine tradiții ciudate, cu războiului Soarelui și acele dansuri stranii ale Sânzienelor. Dacă nu respectați obiceiul, ele devin rele, iar totul e un ciorchine de credințe populare, ce se leagă sub umbra pădurii cu, poate, câte un foc mare aprins pe malul râului! Păcat, căci dacă se sărbătorește cum trebuie, agriculturile prosperă, dar să știi că a apărea sau a nu apărea zânele astea, depinde de ce se întâmplă, iar cine măsoară nesăbuința poate plăti un preț, al fieșcărei neputințe. Dar cine se teme, na, chiar cere răul direct!
Azi, nu cred că voi mai vedea lumina de Sfântul Ioan Botezătorul, pe Wikipedia scrie o poveste, iar eu citesc, dar știu oameni care discută despre cele mai mari legende creștine, deci, cine poate spune adevărul? Altfel, mare nebunie, este tot pe 24 iunie, zici că nu? De la Sânziene în sus… Astfel ne pierdem în detalii, dar în esență, sărbătorile vin și pleacă, dar ce ne lasă, dacă nu o minte deschisă? E prea mult, nimeni nu-i perfect, dar se cere o discuție despre patrimoniul textil, mișcare în fața lui bune domn, și nu te grăbi, sunt toate pentru frumusețea lumii!
“`
