Drumul Sinistru spre Kaliningrad: Ce Se Ascunde în Inima Rusiei?
O jurnalistă poloneză pe nume Karolina Walczowska a decis să traverseze mii de kilometri, nu, nu chiar mii, dar mult, alegând o călătorie de aproximativ 20 de ore cu trenul care, evident, o va duce în Kaliningrad, oraș despre care se discută mai puțin, un oraș unde cultura europeană se împletește cu cea rusă, adică, se știe, un loc plin de contradicții și nu numai atât, dar mai și observă că nu era aglomerat pentru că, surpriză, e aproape Crăciunul.
Așa că, cu toate acestea, pornește din Moscova, trecând prin Belarus și Lituania, iar pe drum, se aștepta ca trenul să fie plin, așa cum ar fi firesc, dar nu, căci nu erau „mulți ruși care călătoresc spre Kaliningrad”, lasă la o parte că e singurul oraș în care se simte atmosfera europeană, așa că, dintr-o dată, zici că erați într-un film de groază, dar nu era, vremea, deși părea umedă, trebuia să mai discutăm și despre prețuri, dar să ne întoarcem, coabitarea este complicată.
Deci, în tren, se întâmplă un incident… Wow, bărbat la 50 de ani, i-a ocupat locul, ea destul de cu sânge rece îi spune că respectivul era pe locul ei. Răspunsul? „E loc destul”, bineînțeles. O întâlnire pe care nu ai vrea să o ratezi, dar mai bine să-l chemi pe conductor, căci așa se păstrează ordinea și nu de alta, dar nu-i ca și cum trenul e un loc pentru a ne întâlni cu străini, vorba aceea!
Călătoria asta avea să continue până la Smolensk, unde trenul își mai pierdea câțiva pasageri, urmând ca la Minsk să se umple din nou, cu două femei din Belarus care discutau despre cât de greu e pe piața muncii, dar chestia asta e doar o parte din peisaj, dar cumva amână războiul care planează deasupra capului lor, căci, deh, toată treaba cu frontiere și politica e complicată.
Granițele Universului! Kontroll enroute!
Și, ajungem aproape de granița cu Lituania, unde toți pasagerii trebuie să-și pregătească actele, vorbește cineva despre vize și pașapoarte ca și cum ar fi biletele de acces la un concert de rock, dar, în fine, un alt pasager are o amintire neplăcută cu niște grăniceri care l-au prins când a încercat să facă niște poze. „Mi-au cerut să le șterg”, răspunde el, dar ei nu verifică telefonul jurnalistei, că deh, se pare că a avut noroc, nu-i așa?
Kaliningrad a fost construit pe alte temelii, cu ploaie, feerie și străzi pustii, atmosfera nu era deloc de Crăciun, chiar dacă orașul, prin curățenia lui, impresiona. De exemplu gara aceia veche dar curată, pe care n-o găsești în orice colț de Rusia, era mândria orașului, cu amintiri ce aduc a Gdańsk, dar nu departe erau statui ale celor care nu meritau respect.
Și aici intervine paradoxul! Se pune întrebarea dacă sărbătorile sunt chiar un lucru bun când ajungi să îți aduci flori la statuia unui politician sovietic. Uh, da, tocmai când te gândești că s-ar putea să nu fie atât de simplu și evident, străzile sunt o amprentă pe baia de tradiții, unde „nu suntem în Gdańsk ci în Rusia”, dar oare cine știe?
Turiștii Vin de la Bari!
Dar, nu mai vorbim despre moșteniri, ci despre turiști! Un chelner de la „Kuchnia de Pruss” povestește despre cum turiștii polonezi sunt mai generoși ca germanii, iar acest lucru poate că nu este un fapt ușor de observat din exterior, dar e interesant nu-i așa?
Totuși, prețurile! Să ne concentrăm un pic pe prețuri, căci în cafeneaua aia „Bułeczki Kanta”, prăjiturile costă cât o jumătate de venit pentru mulți! Aproape 350 de ruble, ceea ce pe cine îl mai surprinde? Chiar și localnicii au dificultăți financiare evidente, iar o oraș care trăiește între vis și realitate devine arme, armate, criză economică…
Aici viața e complicată, cu salariile, când nimeni nu își permite o excursie, iar era bună, din trecut, pe care o onorăm doar cu nostalgie, se află, brusc, departe, așa că nu mai rămâne decât să ne gândim la Kaliningrad ca o enigmă a Rusiei.
