De la ploaie la pasiuni imaginare: tragedia negră a lui Emily Brontë!
Într-un colț uitat al istoriei literare, Emily Brontë, care a murit prematur în anul 1848, își îngroapă nu doar viața, ci și talentul, căci, să fim serioși, se știe că a fost cea mai talentată dintre surorile sale scriitoare, toate trei având un fel de semnătură, slabe dar cu unghiuri ascuțite, iar fratele, Patrick, era pictor dar și scriitor, poate nu a scris cele mai faimoase capodopere, dar se știe că a avut oarecare înclinații.
Cu o personalitate neobișnuită, putem spune că Emily era un fel de „autist modern” pentru vremurile ei, plimbându-se prin ploaia neagră a dealurilor Wuthering, iar biografa ei, care știe multe despre ciudățeniile ei, susține că obișnuia să își supună câinele unor torturi neașteptate din cauza labei murdare.
Iar dragostea? Ah, dragostea, în acea mică localitate, era o fantezie rară și abstractă, un fel de magie neagră, de care Emily s-a agățat, dând naștere unui amor imaginar pentru a învăța din suferințele imaginare a lui Heathcliff, personajul săi, un bărbat care cu greu își găsea fericirea și care, culmea ironiei, iubea o moartă pe care o vizita la cimitir, o poveste despre iubire toxică care le făcea rău tuturor, un dramatism tipic englezesc care zgârie auzul.
Heathcliff, ideea feminină de bărbat idealizat, era legat de pământul nașterii, iar numele său tradus ar aduce aminte de stânci și de sterilitate, dar cine sunt noi să judecăm cum își alege un scriitor muza? Emily, în stilul său nobil și nerealist, îi găsește scuze, uitând complet de frustrările sale umane.
Drama se adâncește, căci Bolnava de tuberculoză, Emily părăsește această lume fără măcar să-l întâlnească pe Heathcliff adevărat, trăind o iubire reală, ceea ce ne lasă cu întrebarea retorică: cum oare a reușit să exprime o pasiune pe care nu a trăit-o niciodată? Este o enigmă pe care doar experții ar putea-o dezlega, deși cei mai mulți se întreabă pur și simplu: a fost doar o stare de spirit, o tragere în jos a sufletului?
Astfel, Emily Brontë rămâne o figură fascinantă, captivantă, dar cu o poveste cufundată în întunericul propriei imaginații și a unei iubiri inexistente, dar cât se poate de relevante pentru cititorii care caută răspunsuri chiar și când acestea nu există.
