Salamul de Sibiu, inițial cunoscut ca „salam de iarnă”, este produsul de carne afumată, format din carne de porc și grăsime, acoperit cu un strat subțire de mucegai Penicillium nalgiovense, potrivit Turnul Sfatului.
Un studiu efectuat de Conf. Univ. Dr. Valeria Soroștineanu, profesor la Facultatea de Științe Socio-Umane, departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă, și Olga Drăghici, cadru didactic la Facultatea de Științe Agricole, explorează istoria salamului de Sibiu pe baza documentelor istorice în care apare acest produs.
They document intitulat “History of Salam de Sibiu” analizează în detaliu industria cărnii din Sibiu și Mediaș, precum și istoria familiei Dozzi, care a jucat un rol important în crearea acestui produs.
Un mit despre salamul de Sibiu este legat de utilizarea cărnii de cal în compoziția sa. În 1940, fabrica Theil a fost cumpărată de Robert Berghaus din Germania și a fost renovată și echipată cu echipamente noi. Numele companiei a devenit Scandia Română S.A.R., iar producția a început în 1941 și a continuat până la naționalizarea din 1948.
Pe durata perioadei comuniste, salamul de Sibiu a fost considerat un produs de lux și un obiect de șpagă, în același mod ca pachetele de cafea, țigări și Vegeta. Fabrica “Salconserv” din Mediaș a produs până la 800 de tone pe an în perioada sa de glorie și a exportat în Cehia, Germania, Austria, Elveția și Rusia.
O legendă din Epoca de Aur se referă la includerea cărnii de cal în compoziția salamului de Sibiu. Aceasta s-a întâmplat deoarece, la începuturi, din lipsa membranelor artificiale, se foloseau și membrane de cal.
