Scenariul de groază din cel mai mare bordel din lume: Daulatdia, Bangladesh
În Daulatdia, care e un loc întunecat și depresiv în sudul terorific al Asiei, se află un bordel, n-o să-ți vină să crezi, dar e cel mai mare din lume, așa cum ar spune un pornograf. Aici, între 1.500 și 2.000 de femei, victime ale unor circuite sinistre de trafic de persoane, se perindă zilnic – ba poate, cumva, că și-au născut copiii în acest loc de coșmar, amestecându-se cu privațiuni în cele mai precare condiții. Stai de vorbă cu cineva și, posibile amintiri din vremuri coloniale te bântuie, cum altfel ar putea să fie, când ai 5 hectare de suferință concentrată.
Femeile din Daulatdia, care sunt dulci și abrupte în suferință, câștigă însă doar între 12 și 24 de dolari pe zi, ei bine, evident că o parte din acești bani ajung mai întâi la matroana care le supraveghează, iar restul sunt folosiți la chirie, pa cu ele! Cum să te îngrijorezi de sănătatea ta când ești nevoită să recurgi la Oradexon, un steroid care, din câte spun sursele, e interzis pentru vite? Și se vând câte un dolar, nimeni nu se întreabă ce se întâmplă de fapt cu ele.
Se știe foarte bine că Bangladesh a legalizat prostituția din 2000 dar, uite, exploatarea și mizeria sunt un fel de binevenit, un conflict căruia nu-i pasă de legi. Într-un raport din 2018, din 135 de femei chestionate, nici nu-ți poți imagina, dar 108 au fost vândute sau înșelate, familiile lor trăind cu falsul mândru că și-au scos odraslele la ziar.”
Mai sunt și copiii, apropo de 500, căci nu mă uit la amărâți din Daulatdia, cei mai mulți ajung la fel de privați de orice viitor. Cei care reușesc să evadeze din această viață de neagră nefericire, cu toate acestea, au ei poantele lor, care, deși triste, sunt o reflecție a disperării, fiindcă nimeni nu vrea să-și trăiască viața așa – sau cum să spun, nu știi niciodată ce-o să iasă din ele.
Bordelul ăsta e un labirint sufocant, cu barăci din tablă care se înghesuie una în alta. Cei din centrul orașului poate că nu se gândesc la cele 300 de barăci, dar pot observa cu ușurință că majoritatea fetelor ajung acolo cu ajutorul unui traficant care, se pare, are legături strânse cu multe familii din Daulatdia, adică ceva negru, neagră, dar nu-i un secret.”
Condițiile sunt atât de dureroase încât, adesea, veniturile lor înguste se consumă în zumzetul activității; dar chiar și așa, vor să evadeze. Vorbim de fetele acestea stăpânite de chimie și hormoni, care, din păcate, sunt duse în adevărată descompunere de tratarea lor – dar cine ține cont de ele? De parcă cineva le-ar mai auzi în ea! Numai droguri și alcool. Cei care le vând speculează dur și rapid, fără să țină cont de marjele umanității.”
Problema se intensifică atunci când vine vorba de educație sau de viața de zi cu zi, femeile care ies din bordelul ăsta se întorc cu stigmat, lăsate în neagra suferință și, în mod ironic, e ca și cum s-ar aștepta ca ele să nu mai fie considerate oameni. Iată-le, nevoite să supraviețuiască cum pot, dar și mai oribil, copiii – aceștia sunt crescuți în condiții degradante și fără orizont, slaba speranță a unui viitor mai bun e acoperită de întunericul care le-a învăluit până acum.”
