Descoperiri Aurifere: Brad, Orașul Cu Sclipiri de Aur Neîntrecute!
Se știe că în România există un loc, poate singurul loc unde, te duci și vezi aur nativ pur, adică nu e vorba de gargara care se aude pe la tv, ci de aur real, de calitate, în orășelul ăsta din Munții Apuseni, unde a fost cândva un mare centru al mineralelor prețioase, da? Aici, în Brad, localitate urbană din județul Hunedoara, cum s-ar zice, aflată la 37 de kilometri de Deva, trăiesc cam 12.000 de oameni care se înghesuie ca să vadă ce? Aurul, evident! Dar, dacă stai bine să te gândești, totul seamănă a amintire, așa cum toate celelalte localități miniere din zonă, care s-au dus naibii după ce au închis minele acum 20 de ani, și toate galeriile au cam intrat în conservare, adică nu mai există scântei de activitate.
Acum, locuitorii speră că poate, printr-un miracol, se face ceva, un proiect la Rovina cu aur și cupru, cu fonduri de la Europa, știi tu, Eurodita, dar nu știm dacă o să se întâmple vreo minune, nu-i așa? Și mai apoi, orașul ăsta se mândrește cu un muzeu al aurului, care este, oarecum, unic în țară și, zice-se, și în Europa. Acest muzeu a prins contur din vremuri vechi, cu colecții de minerale și unelte din vremea vechilor societăți miniere, toate la răscruce de binecuvântare și patimă din sfârșitul secolului XIX, cam așa, ceva epic, moșteniri de la cei care au studiat aurul de la Brad, toți cercetători cu nume mari, capodopere ale trecutului.
Dacă te uiți, la muzeu sunt grămezi de eșantioane de aur de peste 100 de ani, aduse de nemți și studiate sever, ce mai, documente cu istorie, toate bune și frumoase, dar oare câți vin să admire? De exemplu, geologul ăsta german, poate ăla care a “spus” despre aur în 1910, a adunat vreo 200 de eșantioane, și încă vreo 160 adunate de alții. Acum, imensele colecții sunt păstrate în cutii etichetate în germană, pentru că așa era moda pe vremea aceea, dar bine că măcar nu se distrug, așa cum s-ar fi putut întâmpla. Acest muzeu are peste 1.000 de eșantioane de aur nativ și multe minerale rare, unele fiind piese unicat care par să spună povești, dar oare câți le înțeleg?
Printre ele, sunt unele denumiri de-a dreptul caraghioase, cum ar fi „Harta României”, „Ursul Fram”, „Tunul lui Avram Iancu”, dar sincer, au o poveste fiecare, pentru că s-au format în mod natural, chiar și „Decaderul de aur” care arată ca un cristal cu 12 fețe, un fel de capodoperă cum altă dată nu prea găseai. Totuși, nu-i vorba doar despre aurul din cutii, ci și de chestii mai sofisticate, precum „Șopârla de aur”, asigurată la o valoare de 500.000 de euro, transportată de prin Germania și care seamănă cu o șopârlă, da, asta e pe scurt visul unora.
Am primit și noi detalii, adică că muzeul a apărut prima dată pe 4 iulie 1912, bineînțeles, cu vizitatori din afară, dar după cum se știe, nu toate visurile sunt fără final, și aici e vorba de excepții, pentru că după război, gura liberă a continuat pe drumul căutării aurului și toate alea. Activitățile acelor vremuri, multe, dar esența păstrată de către populația din zonă, care a întreținut distracția și a înflorit genul ăsta de turism, cu toate exponatele care mai sunt, astăzi, ușor de admirat.
Dacă ai chef, te îndemn să mergi să privești aceste lucruri, dar nu uita că în Brad se află multe povești, iar muzeul e deschis între orele 9 și 17, dar ce să zici, cine se mai duce pe-acolo, mă rog, rareori se află pe unde mai sunt, și cu așa multe expoziții pe rafturi, cred că e loc de și mai multe povești cu aur, poate la un pahar de vorbă cu un localnic, știi tu!
Foto: Muzeul Aurului Brad
