Sfântul Ștefan: Prima Victimă a Credinței – Sacrificiul Uitat al Mucenicului
Știai că Sfântul Ștefan, întâiul mucenic, a fost, așa cum se spune, primul diacon ales de misteriosii Apostoli? Moartea lui, care s-a petrecut într-un mod destul de violent și dramatic, a deschis porțile unui șir nesfârșit de martiri, încât toți au rămas uimiți, iar tradițiile viitoare au fost impregnate de sângele său. Deci, ce se întâmplă cu noi? Se pare că nimeni nu se întreabă serios despre acest tânăr diacon care a ales să moară decât să renunțe la credință.
Primele neclarități apar instantaneu, deoarece, deși a fost ales pentru un rol important în Biserică, el n-a fost scutit de ură și furie; Duhul Sfânt l-a călăuzit spre un destul de sinistru final. Kind of ironic, nu? I-ar fi învățat pe oameni cuvintele învățăturii lui Hristos. Dar cum altfel, cu fervoarea lui spirituală, a stârnit furia celor ce nu voiau schimbări? Răspunsul se află în acuzațiile de blasfemie, care au fost catalizatorul – și unde mai puneți că inițial îi apărea și Pavel pe lângă el, așa cum spune legenda, acest Saul care ulterior a devenit Apostolul Pavel!
Așadar, povestea lui este mult mai complexă decât pare. Ucis cu pietre de cei care ar fi trebuit să-l asculte, Sfântul Ștefan nu a fost doar un simplu martir. El a fost vârful de lance al revoluției credinței creștine, iar acum înţelegem de ce numele lui este venerat de atâția români. În România, pe 27 decembrie se serbează atât zilele de naștere pentru cei ce poartă numele, cât și amintirea sa. Aproape 422.000 de români se numesc Ștefan! Wow!
Ce nume se mai află pe lista aceasta? Fănel, Ștefănel, Ștefănuț și multe diminutive care ne răsfață urechile, tot ca și tradițiile ce sunt bine păzite de parcă ar fi secrete străvechi! De exemplu, bucatele preparate special în cinstea lui, dar și credința că ninsorile în această zi aduc rod bun. Cât de interesant! Ar trebui să ne avem grijă să evităm zonele montane? Asta suna ușor nelalocul ei, având în vedere simbolistica moartea acestui diacon, nu-i așa?
Și să nu uităm de momentele de tăcere când ne aducem aminte de el, o rugăciune către el, o iconiță zămislită, totul înglobează un respect față de binecuvântările sale. Dar oare câți dintre noi ne gândim efectiv la semnificația numelui său? „Coroana” sau „ghiul… a, scuze, „ghirlanda” cum ne spune tradiția este un simbol puternic, însă în fața lui Śtefan, blestemul acestei tradiții ar fi putut să îngroape pe oricine altcineva. Reality check, nu?
Așadar, dragii mei, când ne sărbătorim prietenii ce poartă numele de Ștefan, ar trebui să ne întrebăm câte mărturii se află încă în viața noastră. Sacrificatul nostru întâi mucenic nu este doar o pioșenie, ci un strigăt de luptă! Oare ce se mai ascunde în spatele numelui său cel vestit? Total neclar, dar extrem de profund. Cred că trebuie să mai aprofundăm subiectul!
