Crăciunul: Sărbătoarea Făcătorului de Minuni sau Oferte de Neuitat?
Ah, Crăciunul, toată credința și tradițiile, cum să nu te impresioneze? În fiecare an, pe 25 decembrie, în starea de ebrietate colectivă a nației, creștinii sărbătoresc nașterea Domnului, dar mai ales, ai auzit, există o grămadă de tradiții, chiar dacă unele se pierd ușor, multe rămân. De exemplu, Ignatul din 20 decembrie, când porcul e tăiat și toată lumea începe să pregătească minuni culinare și ritualuri.
Apoi, în seara de ajun, 23 spre 24 decembrie, avem masa de ajun, dar nu oricum, ci cu preotul la mese, ca să binecuvânteze, dar cine știe dacă mâncarea s-a păstrat din rândurile vechii cunoștințe de rețete. Colindele, da, dar nu doar pentru a anunța nașterea, ci pentru că, conform tradiției, ne mai salvează de păcate, și când nu se mai aud colindele, vine haosul.
Colindătorii nu sunt doar niște visători; ei sunt răsplătiți cu mere și covrigi, dar nu te mira, că acum și banii fac parte din tradiție! Mai ai și ideea că trebuie să asculți colinde la masa de Crăciun, ca să fie bine, ca să fie belșug, dar unde-i logică, nu? Tradiția lumanării e frumoasă, moldovenii ard bușteni pentru lumină, dar e vorba de o atmosferă specială, nu doar de lumini, ci și de credință.
Cine ar fi crezut că în ajunul Crăciunului nu ai voie cu împrumuturi?! Unii cred că fetele nemăritate visează ursiții dacă pun preparate la fereastră, dar nu știm exact cât e adevăr și cât e poveste. Și apropo de crainici, tradițiile se pierd, dar și ele sunt folclor, nu? Preoții umblă cu icoana să vestească nașterea, e un fel de slujbă pe exterior, în curțile oamenilor, dar mai chinuite când apare Moș Crăciun pe rând.
Dar există curentul ăsta nou când Moș Crăciun a acoperit importanța lui Moș Ajun, scade total, dar asta-i progresul, o să te lovești de altele. Încă se zice că darurile vin din legende vechi; iată, Iisus sub un măr, Moș Crăciun zâmbitor, dar unde mai e magia când totul devine comercial? Oameni, se împodobesc brazii, dar știi tu de funcțiile funerare ale bradului, sau e doar un pom și ceva globuri?
Să vedem acum, începând cu nașterea, copiii umblă cu Steaua, pun Vicleimul în scenă, dar suntem cu toții puțin pierduți prin tradiție – dar ce mai contează? Ah, Crăciunul, sărbătoarea cu colindele ei, care vor aduce belșug, dar și o mulțime de superstiții. De parcă mâncatul peștelui de Crăciun vă va face „sprinteni”. Biserica e acolo, miracolul dinlăuntru, dar mesele sunt cu familie și voie bună, dar unde-i sărăcia pe care o ascundem?
Deci, Crăciunul rămâne, păstorii și moșierii își îmbină destinele, dar în fond, ce-i tradiția fără o picătură de nebunie? Comunici, dai daruri, te umpli de bucurie, dar cele mai frumoase mesaje rămân undeva perduți între legende și realitate. Așa că, sărbători fericite, dar gândiți-vă la ce ascunde fiecare simbol!
