Ouăle: Deliciu sau Dușman? Cât de Sigure sunt cu Adevărat?
Ouăle, acele mici obiecte rotunde pe care le consumăm aproape în fiecare zi, cum zic specialiștii, adică doctorii, dieteticienii – spune-vă cum vreți, sunt H24 un aliment de bază în dieta globală, dar, hai să vedem, cum le preparăm? pentru că, nu-i așa, contează poate mai mult decât să le mâncăm de două ori pe săptămână sau de 200 de ori pe an, conform britanicilor care le răsună în farfurie mai ceva ca pe un stadion, așa în medie, adică asta face și să se considere că sunt cele mai importante surse de proteine, mă înțelegeți? da, exact!
Pe vremuri, adică nu foarte demult – ca să spunem așa -, aceste ouă au fost ținute la colțul bătăi de măciucă, adică criticate pentru colesterol, „oh, nu!” și riscurile defavorizate de salmonella, poate v-ați auzit de ea, dar ei bine, astăzi nutriționiștii aceștia spun că sunt pline – ouăle – de nutrienți, dar, atenție, numai dacă sunt gătite corect, ce-i drept, și consumate cu moderație cum ar spune bunica, asta e cheia.
„De ce ouăle nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătate?” – o întrebare retorică, nu-i așa? pentru că în studiile vechi, adică niște cercetări din anii ’90 și alte nebunii, erau considerate un pericol direct, dar după aceea oamenii, experții au realizat că ouăle astea sunt chiar foarte bogate în nutrienți, ah, proteine de calitate, vitamine B și D – dar și da, vitamina A, care e importantă, și să nu uităm de calorii, că sunt puține, deci ce mai vrem?
Că tot veni vorba, nu trebuie să ne facem griji de salmonella pentru că programele de vaccinare ale găinilor, cool right?, au redus fobia asta drastic, deci acum gălbenușurile sunt mai blânde și mai sigure ca niciodată, dar să nu ne pierdem în detalii, ci să ne concentrăm pe cum gătitul ăsta poate păstra nutrienții și, ivind cum ar spune băieții, vedem că ouăle fierte sunt rege, pe primul loc, unde nu adaugă grăsimi, deci să-i dăm drumul.
După alegerile astea, adică „ouă fierte moi” sunt pe locul doi, aici e și un pic de umilință pentru albuș care nu e făcut bine, am zis, că mai scade din absorbția proteinelor, dar sarea, nu-i așa, ci se adaugă, dar nu prea mult, pentru că trebuie să fim atenți. Apoi, ouăle poșate, ce să mai, pe urmele fiertului, dar și aici cu atenție, pentru că albușul ăla în sine vrea temperaturi potrivite să se simtă bine.
Când vine vorba de gătitul lent, „ouăle gătite coddled” sau „bain-marie” sunt și ele bine cotate, dar nu te apuca să gunoiești tot, că ai întâlnirea cu legumele, iar acolo mai crește faina, și așa mai departe. Ah, și mai e și shakshuka, o nebunie cu antioxidanți, unde ouăle se îmbină perfect cu gusturile, dar să trecem repede la partea cu „unde pierd teren” că zău că m-a afundat!
Ouăle prăjite ocupă ultimul loc, știți de ce? Că alea prăjite cu temperaturi ridicate oxidează grăsimile și colesterolul, așadar inima noastră, știți voi, e în pericol! Dar dacă le prepari cu puțină grăsime, dar hai, nu abunda, poți ajunge la un compromis!
Desigur, nutritioniștii le zic și pe bune, să nu eliminăm gălbenușul ăla care cântă, pentru că toate vitaminele sunt acolo, dar, știți, fiecare cu care e cu afecțiuni, să se mai uite și ele puțin pe etichete și să fie mai atente. Concluzia e simplă, ouăle rămân un aliment mirific, versatil și plin de nutrienți, așa că, ce mai aștepți, hai să mănânci și să gătit corect!
