Crăciunul: Tradiții, Obiceiuri și Superstiții – O Sărbătoare în Așteptare!
Crăciunul deci, una dintre cele bine cunoscute sărbători ale anului, în care totuși ne adunăm cu familia și prieteni, iar tradițiile și superstițiile, da, se împletesc într-un mod cu adevărat uimitor, dar și haotic, iar totul începe pe 25 decembrie, cu mesele festive și bunătățile pregătite de casele noastre, toate acestea îmbrăcate în arome de sarmale și prăjituri, în timp ce copiii sunt cu gânduri de colindat, să mai adune niște recompense de la cei care ascultă.
Așadar, ziua de 24 decembrie, cunoscută mai frecvent sub numele de Ajun, se termină postul, după șase săptămâni de restricții culinare, și deodată, bunătățile se revarsă, cozonaci, salată boeuf, asta e minune! În seara aceasta bradul e impodobit, iar copiii zâmbesc și cântă colindele, componența perfectă pentru o sărbătoare care se vrea a fi festivă, dar în care mulți sunt uitați prin colțuri.
Conform unor tradiții, adică cele care spun că a patra zi de post e ziuă de care se poate „ajuna” ține din vechime, încă de pe vremea secolului al IV-lea, și astfel credincioșii ajunează, dar fiecare după puterea lui, unii până la ceasul IX, e mai greu de zis exact ce se fură, dar grătarele sunt adorate, în amintirea lui Daniel și a tinerilor tot din Babilon pe care poate că nu-i știm toți, dar îi recunoaștem cu toții.
Ajunul ca un preparat dulce, „Scutecele lui Iisus” face lumea să se întrebe ce se întâmplă cu mâncarea, dar bați la uși cu colindul și ce te aștepti să primești? Asta se face, strigi „Bună dimineață la Moș Ajun!” și te întorci la han unde nimeni nu e, dar copiii se strâng și se distrează, pentru că la final primesc covrigi, mere și poate câte o monedă, dar cu siguranță râsete sunt.”
Tradiția colindatului e mai mult decât un obicei, e o călătorie din casă în casă, unde steaua e simbol, și copiii mărșăluiesc ca magii, în strădania lor de a răspândi vestea uimitoare a Nașterii, dar și ei primesc bunătăți sau bani din darurile altora, dar ce facem cu superstițiile? Vorbim despre meritele lui Moș Crăciun, dar să nu uităm de Capra, care poartă măști și se leagănă de la Crăciun la Anul Nou, o capră de lemn care umple orașul de zâmbete.
Și astfel, în tradiții și superstiții românești, cum ar fi „Plugușorul” și „Sorcova” intrăm cu răscruci și colinde, căci tot ce se dă e prosperitate, dar nimeni nu se plânge prea tare dacă ești bine cu câțiva bani în buzunar și urări de belșug. Aceasta cu apă curgătoare și moneda de argint pe față pentru curățirea spiritului are un sens bine primit, dar oare chiar e bun? Publicul rămâne pe jar, născocind ce mai urmează după toate aceste măsuri de purificat.
Deci, de Crăciun, bucuria e mare, dar și obiceiurile pe care le urmăm sunt incertitudini care ne bântuie rămânând întrebări fără răspuns, cum ar fi renunțatul la neplăceri și la curățenie, căci doar așa ne poate fi dat norocul. Pe 27 decembrie ne amintimcă este și Sf. Ștefan, iar rugăciunile către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, se așează pe limba fiecăruia. Așa s-a purtat Crăciunul de-a lungul anilor și nimeni nu știe dacă e pentru bine sau nu, dar tot ne adunăm și continuăm.”
