Captivați de liniște: Cel mai tăcut loc din lume, cu efecte de neimaginat asupra minții!
Între noi, există acea cameră din Minneapolis, care se vrea că este cea mai tăcută din lume, unde oricine îndrăznește să pătrundă își dă seama rapid că realmente se transformă în sunetul însuși, cumva un paradox al liniștii, transmite Heute, dar ce înseamnă de fapt această tăcere uluitoare care te bântuie și îți învăluie simțurile?
Apropo, nu cu mult timp în urmă, atenția era acaparată de o cameră similară la sediul Microsoft din Redmond, unde tăcerea era atât de profundă încât, se raportau utilizatorii, îți puteai auzi bătăile inimii, dar și sângele curgând, bineînțeles, un continuum sonor ce te face să spui că respiratia ta sună diferit, dar așa descriu oamenii care s-au aventurat în această cameră de vis, de neuitat! Oare chiar așa e?
Deci, ceea ce era odată record mondial Guinness e acum istorie, pentru că laboratoarele de ocrifice din Minneapolis, au trecut la un alt nivel, cu un zgomot măsurat de minus 24,9 decibeli, adică sub what? Pragul auzului uman, care, hai să fim sinceri, începe de la zero decibeli – e ireal, nu-i așa? Acest loc, camera anecoică, este căptușită cu fâșii misterioase de fibră de sticlă fonoabsorbante, ciudat nu?
Într-o lume tăcută, te pierzi!
Imaginile acestei camere sunt mai mult decât fascinante, niciun ecou, nicio reflecție, niciun simț de orientare, cine ar fi crezut? Așadar, dacă ai un scaun și îl pui, e ca și cum l-ai lăsa să se prăbușească în abisul silențios al tăcerii totale, din punct de vedere auditiv, e ca și cum nu l-ai fi atins vreodată – wow! După aproape jumătate de oră, ca un fel de spectrul umanității, corpul se leagănă, iar vocea proprie dispare ca prin magie, simțurile devin complet dezorientate și parcă neuitate.
Steven Orfield, pe de altă parte, vorbește despre orientare care e bazată pe sunete, dar aici, în camera misterelor, nu mai există sunete, iar urechile noastre au parte de o adaptare incredibilă – cum așa? Și declarația lui reverberantă, „devii tu însuți sunetul”, este un adevăr profund, dar oare suntem pregătiți să ne confruntăm cu noi înșine?
Gopal, un alt curajos, exprimă, oarecum, o presiune ciudată, din moment ce urechile noastre sunt în mod constant bombardate de sunete cotidiene, iar în tăcerea absolută a acestei camere, această presiune dispare, însă corpul plutește într-un abis senzorial straniu, ne trezim la realitate?
Refugiu sau nebunie?
Aceste camere sunt subterfugii pentru cercetare, în esență. NASA își testează oamenii acolo să vadă cum reacționează în fața izolării senzoriale, iar firmele se asigură că produsele lor nu fac zgomote deranjante, dar, pe de altă parte, oameni simpli aleg aceste camere pentru meditație, alții din curiozitate, însă fiecare dintre ei se confruntă cu o realitate nebună care te face să fugi, deoarece nu poți rezista la prea mult timp în tăcute!
Ce este o cameră anecoică?
Și, pentru a lămuri misterul, o cameră anecoică este un loc conceput pentru a elimina total reflectarea sunetelor – ce concept și ce origini fascinante din greacă, „fără ecou”, iar aceste camere sunt folosite în cercetarea acustică, adaptarea de echipamente audio, mai ales pentru a crea nevoia de a studia percepția sunetului, e o nebunie bezmetică – nu crezi?
Aceste camere anecoice sunt o capodoperă de tehnologie, având o capitonare cu materiale speciale – și gândiți-vă la podea, am zice că e construită ca un loc ideal de absorbție, susținută de o plasă metalică ciudat de rece sau o platformă suspendată, simulând cu succes un spațiu deschis. Bravo!
